Capitala de 100

Aflata in Piata Lahovari nr. 9 din sectorul 1 al Capitalei, Casa Assan aminteste de Bazil Assan, primul roman ce a facut ocolul lumii in 1899 si a calatorit in zonele polare.

Cladirea a fost ridicata intre anii 1906-1914 dupa planurile arhitectului Ion D. Berindey. Acesta si-a adus aportul la proiectarea Palatul Cantacuzino si amenajarea Parcului Carol, ce purta denumirea in acea perioada de Parcul Expozitiei Nationale. Conform planurilor arhitecturale, cladirea prezinta un stil neoclasic francez.

Unul dintre aspecte arhitecturale importante ale casei este reprezentat de scara somptuoasa din piatra. Saloanele cladirii sunt decorate cu vitralii, marmura, iar fotoliile au fost capitonate cu piele de Cordoba sau matase.

Cele cinci saloane aflate la interior poarta denumiri sugestive reprezentative pentru decoratiunile alese. De pilda, Sala Oglinzilor are peretii imbracati in oglinzi incadrate in bronz, Sala Zodiac contine vitralii decorate cu toate semnele zodiacale, iar Sala Edison adapostea un candelabru si chiar o lampa Edison originala. Celelalte doua saloane poarta denumirea de Sala de sah si Sala Consiliu.

Din 1945, cladirea intra in patrimoniul Academiei Romane si devine Casa Oamenilor de Stiinta. In octombrie 2017, consilierii Capitalei au votat ca un bloc de 23 de metri inaltime sa fie construit in apropierea casei. In prezent, in locuinta lui Assan se afla un restaurant, iar cladirea este incadrata ca monument istoric.

Familia Assan si inceputul industrializarii urbane din Romania

Bazil Assan se naste in 1860, in Bucuresti, intr-o familie avuta. Acesta urmeaza scoala de la Liege si isi finalizeaza studiile economice la Montreux, in Elvetia. Fratele sau, Georges Gh. Assan (1862-1900), studiaza la Scoala Superioara de Comert din Anvers, Belgia, si devine o figura importanta a domeniului comercial. El ajunge in functia de presedinte al Camerei de Comert si Industrie, detine apoi functia de consilier comunal, este membru al Consiliului CEC si al Instructiunii Publice pentru Invatamantul Profesional si Comercial.

Tatal lor, George Assan (1821-1866), era originar din Moldova. Ajuns la Bucuresti, barbatul incepe sa-si exercite activitatea economica. El deschide aici in 1849, alaturi de Ioan Martinovici, o bacanie ce atrage atentia bucurestenilor prin faptul ca aici erau comercializate bunuri de lux importate de peste hotare.

George Assan devine foarte cunoscut dupa construirea Morii lui Assan (1853) de pe malul lacului Colentina. Importanta morii este data de faptul ca, in 1853, George Assan pune in functiune prima instalatie industriala actionata de o masina cu aburi Siegel, adusa din Viena. Moara, cat si fabrica de paine din cladire, au functionat timp de aproape 150 de ani. Instalatia marcheaza momentul inceputului industrializarii urbane din Romania.

In prezent, la 165 de ani de la constructie, Moara lui Assan se afla intr-o stare avansata de deteriorare, in ciuda importantei sale istorice.

Bazil Assan duce mai departe afacerea familiei si construieste alte doua mori sistematice, o fabrica de sapun si una de vopseluri. Silozul pe care l-a constuit in 1907 putea adaposti 700 de vagoane cu grau si avea o inaltime de 41 de metri, fiind cea mai inalta cladire din Capitala, in acea perioada. Dupa o vizita in Statele Unite ale Americii pentru analizarea industriei de peste ocean, Assan construieste o fabrica de uleiuri comestibile din porumb, prima de acest fel din tara.

Despre viata de familie a acestuia nu se cunosc foarte multe detalii. Se pare ca ar fi fost casatorit cu o tiganca, impreuna avand 3 fete. Acesta si-ar fi botezat fetele in functie de locul in care el se afla in momentul nasterii lor. Pe cand era la Atena se naste prima fata, Athenaida, atunci cand era in Spania se naste Consuella, iar cand naviga in Oceanul Pacific se nastea Pacifica.

In afara de spiritul sau de afacerist, Bazil a fost aventurier, dar si un promotor al stiintei.

Assan, exploratorul

In 1882, 12 tari ale lumii lanseaza Anul Geofizic International ce avea ca scop explorarea tinuturilor polare de pe Pamant. Inginerul suedez Salomon August Andree propune in 1886 ca zonele polare sa fie explorate cu ajutorul balonului. Initiativa sa starneste aprecierea si curiozitatea comunitatii stiintifice si pe cea a lui Bazil Assan. Pe 15 iulie 1896, balonul lui Andree ajunge in Suedia, locul de pornire a expeditiei. Aici primeste numele de „Oernen” (Vulturul). Assan il cunoaste pe Andree in perioada de studiu din Franta. Cei doi corespondeaza cu privire la constructia balonului si cercetarea regiunii Spitzbergen.

In cadrul Societatii Geografice din Romania, traditia era ca reprezentantii sa expuna rezultatele in cadrul adunarilor generale, in fata regelui Carol I, presedintele societatii. Prima expunere a lui Bazil a avut loc pe 13 martie 1897, in fata regelui Carol I-ul si a printului Ferdinand. Aceeasi expunere, intitulata „Calatorie in regiunile polare nordice”, are loc cateva zile mai tarziu si in prezenta reginei Elisabeta a Romaniei.

Principalele scopuri ale calatoriei sale erau de obtinere a informatiilor privind structurile geologice si resursele din Arhipelagul Spitzberger, asistarea decolarii expeditiei aeronautice a lui Andree si observarea unei eclipse totale din Vadso (Norvegia) pe 9 august 1896.

Intr-un vas norvegian ce se deplasa din Hamburg catre locul de decolare se afla si inginerul Bazil Assan, fiind delegat al Societatii Geografice Romane (1875), considerata una dintre cele mai vechi institututii de acest fel din lume. Lansarea este amanata pentru anul 1897, cand a venit si o subventie din partea lui Alfred Nobel.

In cadrul expeditiei aeronautice a balonului Oernen, Andree moare in zona Arhipelagului Spitzbergen. Scrisorile pe care Andree si Assan si le trimit ofera informatii despre exploratorul suedez.

In cadrul unei expunerii ulterioare, din 1899, Assan prezinta Societatii Geografice detalii despre „Calatoria imprejurul Pamantului”. Expeditia a durat 5 luni, din decembrie 1897 pana in prima jumatate a anului 1898. Assan devine astfel primul roman ce face inconjurul lumii. Traseul sau, de la vest la est, incepuse din Constanta si a trecut prin Instanbul, Cairo, Ceylon, China, Japonia, Oceanul Pacific, SUA si apoi se intoarce in Romania.

Prima „trasura fara cai” din Romania

Primul automobil de circulatie din Romania a fost un Panhard cu motor de 15CP fabricat in Belgia, detinut de catre Bazil Assan. In Bucuresti, prima masina este inmatriculata in 1900 cu numarul 1-B. Dupa ce se intoarce de la Paris, in propriul automobil, printul Valentin Bibescu, primul pilot al Romaniei, refuza ca masina sa sa detina al doilea numar de inmatriculare din Bucuresti. Asadar, isi foloseste influenta pentru ca automobilul sau sa poarte numarul de inmatriculare 0-B. Desi masina lui Assan este inmatriculata in 1900 si acesta o va conduce ani buni, abia in 1908, cand in Bucuresti existau zeci de masini, se introduce si examenul pentru obtinerea permisului auto. Procedura era simpla, soferul trebuia sa treaca „proba de viteza” in care ofiterul examinator arunca in fata masinii o perna. Soferul obtinea permisul daca reusea sa franeze instantaneu.

Bazil Assan a fost si primul vicepresedinte al Automobil Clubul Roman, asociatie infiintata in 1904.