Copii şi părinţi în era digitală

Iată mai jos câteva lucruri pe care copiii noştri nu mai sunt nevoiţi să le facă datorită evoluţiei tehnologiei.

Vă amintiţi...

... cum nouă ne plăcea să scriem bileţele colegilor noştri şi să le dăm din mână în mână, în timpul orelor? Acum copii noşti nu trebuie să mai facă asta pentru că, există, nu-i aşa, mesajele text, WhatsApp, Facebook si multe altele.

...cât de complicat era să cauţi o localitate sau să pleci într-o excursie şi să ai nevoie să notezi ruta pe o hartă, pe care niciodată nu o puteam împături la fel cum fusese inţial? Acum există Google Maps, universal valabil, oriunde în lume şi orice excursie este mai sigură pentru că este este mult mai greu să te rătăceşti.

...cât de mult dura o conexiune la internet prin dial-up? Din fericire, nu ne mai facem griji cu asta pentru că există Wi-Fi şi 4G.

...cum era să răspunzi la telefon fără să ştii cine este la celălalt capăt? Şi ca să fiu complet sinceră, mama şi acum îmi spune că este ea la telefon, atunci când mă sună...

...cum era să faci o fotografie şi să nu ai absolut nicio idee despre cum arătai în ea, până nu developai filmul? Din nou, din fericire, au apărut camerele foto digitale, iar copiii sunt fascinaţi de selfie-uri.

Concluzia mea este aceeaşi ca întotdeauna. Tehnologia este o parte integrantă din viaţa noastră şi uneori, chiar fără să ne dăm seama, uităm căt de mult ne poate ea uşura viaţa, nouă şi copiilor noştri. Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre ce înseamnă să fii părinte digital şi multe lucruri interesante despre cum să creaţi un spaţiu digital adecvat în viaţa copiilor, vă invit să le citiţi aici

Şi pentru că mâine este 1 iunie, ziua copiilor, m-am gândit că v-ar plăcea să citiţi şi câteva conversaţii extrem de amuzante între părinţi şi copii, povestite chiar de către colegii mei şi să vă daţi seama cât de naturală este relaţia dintre copii şi telefon sau tabletă.

O sursă nesecată de conversaţii amuzante şi remarci pe cât de haioase pe atât de inteligente, este Lorelai sau Bubu, aşa cum îi spun părinţii. Este o fetiţă de 6 ani, pe care îmi este foarte greu să o descriu în câteva cuvinte. Este o minune de copil, iar Mihai, mândrul ei tată şi colegul meu, mereu împărtăşeşte cu noi „ultimele ei perle”. Mai jos, cea mai recentă:
 „Bubu e racită cobză, cu febră, nesomn, ce să mai... Azi la 5.43, după nenumarate suflări de nas, zice cu voce tremurată:
– Tati, am o dorinţă.
Eu, speriat tot ca a ajuns copilul să-şi dorească sănătate , o întreb:
– Ce dorinţă ai, Bubu?
– Am o dorinţă care nu implică nici o jucărie şi nici o păpuşă… Am o dorinţă pe care vreau să o pun la o stea căzătoare, ca să fiu sigură că se îndeplineşte.
– Da, tati, sigur o să se îndeplinească, zi dorinţa.
– Aş vrea să ştiu parola de instalat jocuri pe tableta…”

O altă fetiţă de 5 ani, pe numele ei Sofi, mi-a înseninat câteva dimineţi cu poveştile ei fantastice. Mai jos, doar una dintre ele, povestită de Eni, mama ei:
„Îmi dă Sofi telefonul ei de jucărie şi zice:
- Mami, dacă mă caută cineva, să raspunzi.
Eu îi zic, destul de descurajată, că nici la al meu nu am chef să răspund, iar ea îmi spune:
- Pe al meu sună zânele, nu te cheamă la muncă, doar la petrecere. Şi doar dacă sună Rapunzel, să mi-o dai”
 
Şi ultima perlă pe care am auzit-o de la colega mea Cristina, mândra mamă a doi băieţi absolut spectaculoşi, cu  o imaginaţie colosală:
 
„Tudor si Radu nu ştiau ce să se mai joace prin casă. Victor le inventează două porţi de fotbal şi le explică regulile de bază, iar ei încep săs e joace, plini de entuziasm. CÂnd ajung şi eu acasă, mă întâmpină cu chiote şi exclamaţii:
- Mama, vino să vezi ce joc tare ne-a instalat tata!”
 
Sunt sigură că mulţi dintre voi au propria lor colecţie de lucruri amuzante pe care le spun copii şi vă invit să le împărtăşiţi!

Vă doresc să vă bucuraţi de copiii voştri şi să retrăiţi magia copilăriei împreună cu ei, în fiecare zi. La mulţi ani, copii şi părinţi!!!