Parole sau identificare biometrică, între Science Fiction și realitate

De când mă știu, îmi uit parolele frecvent. Și asta pentru că folosesc o mulțime de aplicații care necesită autentificare. Pentru că le uit, le resetez frecvent. Apoi le uit din nou. Nu sunt însă un caz izolat, știu multe persoane care sunt în aceeași situație. Există, bineînțeles și unele persoane care nu uită niciodată parolele, fie pentru că folosesc un algoritm personalizat pentru fiecare serviciu, fie pentru că folosesc diverse aplicații mobile care generează parole inteligente. Și mai sunt și cei care folosesc acceași parolă pentru toate conturile și, în aceste cazuri, parolele sunt foarte simple, formate din nume, date de naștere, numere de telefon, etc., adică destul de slabe din punct de vedere al securității.

În procesul evoluției tehnologiei și implicit al utilizării parolelor clasice a luat naștere și tehnologia de autentificare biometrică.

Ce este autentificarea biometrică?

Autentificarea biometrică este un proces de securitate care are la bază recunoașterea unor caracteristici biologice sau comportamentale unice ale unui individ folosite pentru identidicarea unei persoane. Sistemele de autentificare biometrică compară una sau mai multe caracteristici biologice cu cele stocate într-o bază de date. Dacă datele se suprapun, identificarea este realizată și autentificarea confirmată.

Recunoașterea amprentei degetului

Este cea mai populară metodă de identificare biometrică și este, de fapt, varianta digitală a cunoscutului proces de amprentare, cu hârtie și cerneală.

Sistemul funcționează deja de ceva vreme petru dispozitivele smart, pentru deschiderea telefonului și este din ce în ce mai populară la aplicațiile de mobile banking și mobile payment.

Varianta mai avansată a amprentei degetului este tehnologia biometrică care scanează vasele de sânge de la un deget. Este o tehnologie extrem de inovatoare, folosită deja pentru plata digitală și funcționează cu un ”cititor de degete”. Acesta este, de fapt, un dispozitiv de scanare biometrică ce interpretează harta vaselor de sânge dintr-un deget. Codul unic al fiecărui utilizator este asociat unui cont bancar și, în felul acesta plata se poate face... cu degetul. Știu că sună ca un scenariu de film science fiction dar, în realitate, tehnologia există și a câștigat deja mulți adepți, în special în Japonia unde a fost și inventată și unde deja mii de bancomate folosesc acest sistem.

Adevărul este că, așa cum spun utilizatorii, este foarte confortabil să nu mai ai grija portofelului sau a cardului. Specialiștii spun, de asemenea, că gradul de securitate al unei astfel de metode este foarte ridicat, șansa ca doi oameni să aibă aceeași schemă a vaselor de sânge  este de una la 3.5 miliarde!

Recunoașterea facială

Recunoașterea facială este o categorie de software biometric care face o hartă a trăsăturilor feței unui individ pe care le stochează într-o bază de date ca amprentă facială.  Sistemul acesta de recunoaștere facială nu percepe chipul unui individ asemenea oamenilor, ci îl percepe ca pe o mulțime de pixeli alăturați.
Apoi, cu ajutorul unor algoritmi de recunoaștere facială, software-ul transformă imaginea reală (reprezentată prin pixeli) într-o reprezentare matematică simplificată și pe care o compară apoi cu amprenta facială stocată pentru a verifica identitatea unei persoane.

Camerele foto de înaltă performanță ale unor telefoane mobile au deja această funcție, folosită pentru identificarea utilizatorului. Apple iPhone X, de exemplu, folosește tehnologia Face ID pentru a le permite utilizatorilor să își deblocheze telefoanele. De asemenea, Facebook folosește un software de recunoaștere facială pentru a permite aplicarea de ”tag-uri” în fotografii. În prezent, sistemele de recunoaștere facială sunt studiate pentru a fi implementate și ca sisteme de securitate în aeroporturi.
   

Recunoașterea irisului

Recunoașterea irisului este o altă metodă de identificare a persoanelor pe baza unor tipare unice existente în regiunea irisului, aflată în jurul pupilei. Practic, imaginea scanată a irisului unui persoane este tranformată într-o fotografie alb-negru care apoi este procesată într-un cod și apoi criptat pentru maximizarea securității.

Scanarea irisului este o tehnologie dezvoltată cu mult timp în urmă (primul brevet fiind acordat în 1987), dar rezoluțiile la care au ajus scanerele în ultimii ani fac din această metodă una dintre cele mai sigure și mai eficiente. În plus, simplitatea metodei – este necesară doar o cameră foto de mare rezoluție și un sofware de recunoaștere – alături de faptul că nu afectează ochiul în niciun fel, îi garantează un viitor destul de sigur.
 

Sistemul este deja utilizat pe telefoanele Samsung Galaxy S8 și S9, de exemplu, echipate cu un aparat foto special pentru acest lucru, care utilizează un filtru de imagine special pentru a primi și recunoaște imaginile reflectate ale irusului în infraroșu și care permite scanarea chiar și în mediile de lumină scăzută.

Recunoașterea vocală

Cunoscută și sub denumirea de autentificare vocală este tehnologia care folosește amprenta vocală a unui individ, de asemenea unică. Criteriile de identificare se bazează în principal pe mișcarile gurii și ale gâtului. Similar cu alte metode de identificare biometrică, vocea unui individ este înregistrată, transformată apoi într-o amprentă vocală ce va fi folosită ulterior pentru identificarea utilizatorului.

Iată doar un exemplu, Alexa sau Amazon Echo.
 

Avantajele folosirii tehnologiilor de recunoaștere biometrică sunt, oarecum, evidente dacă ne gândim că amprenta degetului, a feței, a irisului sau a vocii este o caracteristică unică pentru fiecare individ, nu poate fi contrafacută și asigură un grad de scuritate ridicat.

Dezavantajele (mă refer exclusiv la cele tehnice) sunt legate, în special de faptul că aceste tehnologii sunt destul de costisitoare și de faptul că toate sistemele biometrice funcționează pe principiul ”aproape exact”, în sensul că scanarea nu poate avea un grad de acuratețe de 100%. De exemplu, recunoașterea amprentei degetului poate să fie o problemă dacă intervin modificări în structura degetului, cum ar fi o tăietură sau arsură și poate fi influențată chiar de o pată de cerneală, de praf, etc. Recunoașterea vocală, de asemenea, poate fi afectată de zgomotul de fond sau de mediul în care ne aflăm.

În consecință, dacă ar fi să alegeți, ce ați alege? Parole sau identificare biometrică? Eu cred că ele nu ar trebui să se excludă una pe alta ci o abordare mult mai eficientă ar putea fi combinarea celor două. Oricum ar fi, recunoasterea amprentei degetului este una dintre cele mai folosite metode de identificare chiar și dacă ne gândim doar la smartphone-urile pe care le folosim și care au, multe dintre ele, această funcție. În poziția a doua se află recunoașterea facială care este și ea disponibilă la unele telefoane.

Mie mi-ar plăcea, de exemplu, să nu mai am nevoie de chei ca să intru în casă și să pot folosi scanarea irisului sau a amprentei degetului dar mi-ar plăcea să am și varianta parolei, pentru cazurile în care una dintre metodele biometrice nu ar funcționa.

Vă doresc, ca întotdeauna, toate cele bune!