Capitala de 100

Casa Memoriala Martisor este o alta frumusete iscata de poetul Tudor Arghezi. In 1926, pe cand Tudor Arghezi se afla incarcerat in inchisoarea Vacaresti, vede prin geamul chiliei sale o bucata de pamant. Astfel i-a venit ideea sa-si construiasca acolo o casa pentru ca in cazul in care ar fi fost din nou incarcerat, sotia sa, Parascheva, sa poata ajunge la inchisoare cu mancarea calda.

Tudor Arghezi, autorul „Florilor de mucigai”, pe numele sau adevarat Ion Nae Theodorescu, poate fi considerat o personalitate complexa a culturii romanesti. La 19 ani traieste prima drama a vietii sale. Dupa moartea iubitei sale, autorul se calugareste la Manastirea Cernica si isi ia apelativul de Iosif. In urma relatiei cu profesoara Constanta Zissu si a nasterii fiului sau ilegitim, Eliazar Lotar Teodorescu, autorul renunta la calugarie si pleaca in Paris. Urmeaza o perioada in care barbatul traieste in Freiburg si Geneva, unde lucreaza ca ceasornicar. Din 1912, dupa ce se intoarce in Romania, devine ziarist si publica pamflete si articole polemice sub pseudonimul Tudor Arghezi.

In 1916, dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial, Arghezi impreuna cu alti autori ai vremii (Ioan Slavici, S. Grossman, D. Karnabatt si Dem. Theodorescu) se pronunta in favoarea neutralitatii tarii, fapt pentru care sunt incarcerati in Penitenciarul Vacaresti. Aici este scrisa printre alte opere si celebra poezie „Testament”. Tot aici, autorul ia decizia de a cumpara un teren de aproape doua hectare ce se afla in apropierea inchisorii. Dupa un an de detentie, este eliberat, iar din 1928 incepe construirea „Martisorului”. Din 1930 el, impreuna cu sotia sa Paraschiva Burda si cei doi copii ai lor, se muta in locuinta.

Denumirea de „martisor” a casei si strazii provine de la obiceiul localnicilor din zona de a lega, primavara, snururi din lana alba si rosie in arbori pentru a fi roditori. Astfel, poetul decide sa discute cu autoritatile locale pentru ca strada sa primeasca denumirea de „Martisor”. Insa culorile si simbolistica acestei sarbatori se regasesc si in interiorul casei memoriale. Pe tabliile paturilor sunt sculptate firele de martisor, iar scara ce leaga parterul de etaj si pod este rosie, in timp ce peretii casei sunt albi.

„A ramas cu sufletul si cu amintirea la haina monahala”

Casa compusa din 18 camere si dependinte este inspirata de stilul arhitectural al unei manastiri. Cele doua turnulete de pe acoperisul casei semanand cu o cruce. „Poetului i-a venit aceasta idee pentru ca a ramas cu sufletul si cu amintirea la haina monahala. In amintirea acelor vremuri si-a dorit ca aceasta casa sa semene cu o manastire in miniatura”, a declarat Marieta Mihaita, muzeograf „Casa Memoriala Tudor Arghezi”. De fapt, casa este amplasata in mijlocul livezii de cires asemanator cu Manastirea Vacaresti, transformata ulterior in inchisoare.

In apropierea casei, poetul si-a construit si propria tipografie, unde in prezent sunt expuse volume, documente si imagini cu poetul. Dintre cele 18 camere, Arghezi isi petrecea cel mai mult timp in camera de reverie, unde si in prezent se afla biroul autorului. Locul pare oprit in timp, pe birou fiind asezate stiloul, calimara si ochelarii autorului. In aceeasi camera se afla si un pat de fier, unde pe parcursul noptii poetul isi scria operele pe care le citea a doua zi familiei, iar de cealalta parte a camerei se afla biblioteca ce adaposteste peste 7.000 de volume. Una dintre cele mai valoroase carti din biblioteca poetului este „Noul Testament'', scris in greaca si latina.

„Nascut in zodia iertarii”

Muzeograful Marieta Mihaita considera ca poetul s-a nascut in zodia iertarii, deoarece isi invata copiii, pe Mitzura si Barutu, ca in fiecare seara sa nu adoarma suparati. „Poetul facea acest lucru, daca simtea ca nu are sufletul destul de curat obisnuia sa se roage intreaga noapte. Isi cerea iertare de la prieteni, de la cei ce nu ii erau prieteni, de la cei apropiati sufletului sau, dar si de la steaua de deasupra casei”, detaliaza Marieta Mihaita.

Pe 14 iulie 1967, poetul moare si este ingropat in curtea casei alaturi de sotia sa Parascheva. Din 25 octombrie 2015, alaturi de cei doi a fost inmormantata si Mitzura Arghezi, iar intr-o alta parte a curtii regasim cusca si mormantul cainelui Zdreanta. In prezent, pe crucile acestora sunt atarnate fire de martisor.

Casa iubita a lui Argezi nu s-a bucurat intodeauana de liniste. In 1977, regimul comunist dorea sa transforme imobilul intr-o gradinita, iar 10 ani mai tarziu, in 1987, casa s-a aflat pe punctul de a fi demolata pentru a se construi o autostrada. A rezistat vremurilor, de mai bine de 44 de ani, din 1974, functioneaza ca muzeu, conform dorintei testamentale a mareului autor.