Capitala de 100

Cladirea aflata pe strada Dionisie Lupu nr.46 din Capitala reprezinta un simbol al stilului romantic cu influente neogotice. In ciuda frumusetii sale arhitecturale, locuinta ridicata in jurul anului 1860 pentru Cezar Librecht pastreaza in interiorul sau povestea unuia dintre primele scandaluri de coruptie din istoria tarii.

Casa Librecht-Filipescu a fost ridicata dupa planurile arhitectului dalmat Luigi Lipizer si prezinta o serie de elemente arhitecturale romantice si neogotice. La exteriorul cladirii pot fi observate creneluri stilizate si o curte generoasa.

Interiorul imobilului dispune de un subsol inalt, cu mai multe camere la parter, incaperi inalte cu tavane lucrate in caseta. Holul de la intrare face legatura cu fiecare camera, peretii incaperilor sunt lambrisati si decorati, iar geamurile incaperilor sunt realizate din cristal de Boemia. De asemenea, cladirea cuprinde o zidarie policroma si coloane impozante.

Dupa abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1866), Cezar Librecht (1820 - 1890) este acuzat de diferite fapte de coruptie. Astfel locuinta este confiscata de stat si cumparata la licitatie de catre maresalul Palatului Regal, Gheorghe C. Filipescu (1840-1902), profesor si latifundiar din Moldova. De aici provine si denumirea completa a imobilului „Casa Librecht-Filipescu”. Dupa 1870, el extinde proprietatea prin adjudecarea la licitatie a 8 loturi din zona. FIlipescu cumpara apoi si restul de 11 loturi de la ceilalti proprietari.

Filipescu a amenajat gradina casei intr-un stil liber, specific gradinilor din Romania ale secolului XIX. Filipescu era un mare mosier dupa cum regasim din descrierea exponatelor prezentate de acesta la Espositiunea Agricola si Industriala de la Bucuresti ce a avut loc in 1882: „G. C. Filipescu a expus o colectie de fructe din cele mai impozante, atat prin numar, cat si prin alegerea varietatilor... este mare mosier, sa fie excelent cultivator”. In gradina lui erau cultivate diferite soiuri de pere, mere, struguri, smochine, zmeura si cantalupi.

Sotia sa Lydia Filipescu (1864-1943), o blonda cu ochii albastri, mai tanara cu 24 de ani decat maresalul, crestea diverse flori in gradina, din care trimitea reginei Maria, la Palat, unde era deseori invitata la ceai.

Dupa moartea Lydiei din 1943, casa este lasata mostenire Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti, ce trasforma locul in camin pentru copii.

Din 1947, cladirea adaposteste Casa Universitarilor Bucuresti, in perioada comunista fiind sediul cu regim inchis al profesorilor universitari. Tot atunci fiecare spatiu de la parterul imobilului primeste o denumire specifica: Sala de lectura, Sala de sah, Sala de marmura. Dupa 1990, in cladire este infiintat un restaurant. Din 2007, cladirea intra in proprietatea Universitatii din Bucuresti.