Capitala de 100

Gheorghe Manu, creatorul artileriei moderne romanesti, considerat de catre regele Carol I un „viteaz soldat”. In casa lui a colectionat obiecte de mare valoare.

Pe Calea Victoriei din Capitala, la numarul 192, se afla casa ce a apartinut generalului Gheorghe Manu. El a contribuit decisiv la cucerirea Plevnei si Vidinului din cadrul Razboiului de Independenta.

Casa Gheorghe Manu are o istorie indelungata, cu o vechime de 175 de ani, imobilul a fost martor al numeroaselor evenimente istorice. Autorul Narcis Dorin Ion aminteste in volumul „Bucuresti. In cautarea micului Paris” (Editura Tritonic/2003) ca terenul pe care se afla in prezent casa a apartinut in 1803 clucerului Ioan Faca, ce i l-a lasat ca zestre fiicei sale Ecaterina, casatorita cu banul Mihail Ghica. „In 1842, proprietatea a fost vanduta boierului Alecu Florescu, care a construit aceasta cladire in 1843. Zece ani mai tarziu, a fost cumparata de Dimitri Ioanidi, care o vinde generalului Gheorghe Manu in 1868, pentru suma de 8.000 de galbeni".

Locuinta este construita in stil neoclasic. Casa este compusa dintr-un demisol si parter inalt, imbogatite cu bosaje si muchii netede. Ferestrele sunt marcate de pilastrii, iar intrarea principala este marcata de doua coloane neocorintice. In al doilea corp al cladirii se afla pe vremuri anexele si grajdurile. Interiorul cladirii era conform planului unei case boieresti, unde Gheorghe Manu adunase tablouri si obiecte de pret, pe langa cele mostenite de la tatal sau.

Din placa din marmura de pe cladire aflam: „In aceasta casa a locuit Generalul Gheorghe Manu (1833-1911), creatorul artileriei moderne romanesti, erou al Razboiului de Independenta, fost primar al Bucurestiului, ministru de razboi, primministru si Presedinte al Camerei Deputatilor".

George Costescu prezenta o scurta descriere a locului in cartea „Bucurestii Vechiului Regat" (Editura Universul/1944). „Dintre vechile case boieresti, care mai stau azi in picioare si care nu a suferit nici o transformare, decat doar neinsemnate reparatii, si care prin infatisarea ei aratoasa si prin parcul imens, cu ve­getatie bogata si batrana, sta marturie pipaita a trecutului stil roman si a unei vechi gospodarii boieresti, care dateaza din timpul domniei printului Alexandru Ghica", scria Gheorghe Costescu despre casa Gheorghe Manu.

Locuinta a gazduit intalniri importante si petreceri de seama. Dintre ele putem aminti celebrul bal din 1895, organizat de general in onoarea regelui Carol I si a reginei Elisabeta.

Gheroghe Manu s-a nascut pe 26 iulie 1833, fiind fiul lui Ioan Manu, caimacan al Valahiei, si al Anei Ghica, ce facea parte din una dintre cele mai importante familii de boieri. Din cartea „Familiile boieresti romane" (Editura Minerva, Bucuresti, 1899), scrisa de Octav-George Lecca, aflam ca originile familiei Manu ar fi italienesti, „manii fiind seniori de Coddia”. In ciuda genealogiei lui Lecca, numele Manu era frecvent regasit la romanii din Balcani.

La 14 ani, Manu se inscrie la Scoala de cadeti din Potsdam, iar in perioada 1850-1853 urmeaza studiile Scolii militare din Berlin, urmata de Scoala speciala de artilerie. Intors in tara, a ajuns in pozitia de capitan de artilerie in 1858. Datorita cunostintelor sale din domeniul militar, Gheorghe Manu are in perioada 1866-1869 functia de comandant al primului regiment de artilerie din Romania.

Devine primar al Bucurestiului in octombrie 1874, dar alege sa se duca pe front la scurt timp de la intrarea Romaniei in Razboiul de Independenta, parte a razboiului impotriva Imperiului Otoman. In fruntea Diviziei a-IV-a a Infanteriei, Manu apara orasele romanesti de la Dunare: Islaz, Turnu Magurele, Bechet, Corabia si Oltenita. Dupa ce trece alaturi de trupele sale pe malul drept al Dunarii, este numit comandant al artileriei Armatei de Operatii.

Datorita aportului insemnat pe care Manu l-a avut in cucerirea Plevnei si Vidinului devine primul roman ce primeste decoratia de „Virtute militara”, in 1877, ordin infiintat de catre Carol I.

Dupa razboi, in 19 decembrie 1878 este pus in disponibilitate, iar anul urmator este ales senator. Mai tarziu devine inspector general pentru artilerie (1881 - 1883). Membru important al Partidului Conservator, Gheorghe Manu este numit prim-ministru (5 noiembrie 1889 - 15 februarie 1891) si apoi presedinte al Adunarii Deputatilor(1892-1895). Din aceasta pozitie ajuta la adoptarea unor legi importante pentru evolutia Romaniei, precum „Legea creditului agricol”, „Legea invatamantului primar”, „Legea pentru exploatarea telefonica” sau „Legea minelor”. In 1906 devine general de divizie.

Gheorghe Manu a murit pe 16 mai 1911, la varsta de 78 de ani. La inmormantarea generalului a fost prezent si regele Carol I ce a depus o coroana pe care era inscriptionat „Viteazului soldat si credinciosului sfetnic, recunoscatoare amintire". Totodata, istoricul Nicolae Iorga a apreciat rolul pe care l-a avut in reorganizarea armatei si personalitatea politica a generalului roman, vorbind despre integritatea sa politica, „pe care n-o stirbea nicicand grija clientelei”.

Fiul lor Constantin G. Manu (1871-1959), ministru plenipotentiar la Londra si Constantinopol, a locuit in casa de pe Calea Victoriei pana la nationalizarea locuintei de catre comunisti, in 1948. Acesta a fost nevoit sa semneze un act de donatie catre Ministerul Artelor.

Casa din Calea Victoriei a devenit institut de cercetare si apoi gradinita a Ministerului Industriei Constructiilor de Masini. Dupa caderea regimului comunist, stranepotul lui Gheorghe Manu, inginerul Alexandru Serban Manu, stabilit in Franta, a revendicat in instanta atat locuinta, cat si bunurile din interior.

In 2002, actul de donatie este declarat nul, iar casa revine in posesia lui Serban Manu. Ulterior, acesta a dat in judecata Ministerul Culturii si o serie de muzee pentru restituirea obiectelor aflate in interiorul casei la momentul donatiei, care au ajuns apoi la aceste muzee, avand castig de cauza. In 2016, o importanta casa de licitatii vindea tablouri din celebra colectie a lui Gheorghe Manu, semnate de mari artisti precum Theodor Aman, Mihail Topler, Anton Chladek si C.D.Rosenthal.