Diplomația română și Marea Unire

În anul 1917, Ion I.C. Brătianu, în dubla calitate de șef al guvernului și ministru de externe, a acționat pentru stabilirea relațiilor diplomatice cu Statele Unite ale Americii, țara așteptată să intre în război alături de Antantă.

Astfel, în luna martie 1917, a plecat în SUA și Canada o delegație compusă din trei ardeleni: părintele Vasile Lucaciu, părintele Ioan Moța si tânărul sublocotenent Vasile Stoica. Acesta din urmă dezertase din armata austro-ungară datorită sentimentelor patriotice și fusese integrat în armata română. Se distinsese în luptele din Oltenia din toamna anului 1916 și s-a făcut remarcat prin faptul că vorbea mai multe limbi străine, inclusiv engleza, și era un publicist talentat și prolific.

Delegația se deplasa cu scopul de a înființa o Legiune Română, după modelul celorlalte naționalități subjugate din Austro-Ungaria, și de a milita pentru aceasta pe lângă autoritățile americane și printre românii stabiliți în America.

După sosirea în America, delegației oficiale i s-a adăugat protopopul Ioan Podea, întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe Române din America de Nord. Împreună cu Vasile Stoica, el a contribuit în mod hotărâtor la crearea, în iulie 1918, a Ligii Naționale Române din America, organizație politică patriotică, ce reunea 182 organizații și parohii ortodoxe și greco-catolice, iar până la sfârșitul anului avea înregistrate peste 15.000 de cereri ale voluntarilor români. Deși autoritățile americane s-au opus până la urmă constituirii de formațiuni militare pe criterii etnice, acțiunile misiunii lui Vasile Stoica au trezit simpatia americanilor pentru cauza românească.

În acest context a avut loc și desemnarea primului reprezentant diplomatic român în SUA, doctorul Constantin Angelescu. România era printre puținele state din Balcani care nu aveau încă o reprezentanţă diplomatică la Washington, la 57 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice. Trimisul român avea misiunea întăririi relațiilor bilaterale și obținerii sprijinului american pentru a duce mai departe războiul, precum și susținerea pentru atingerea obiectivelor naționale, în conformitate cu celebrul Program al celor 14 puncte al preşedintelui Wilson.