Diplomația română și Marea Unire

Regimul țarist din Rusia a fost răsturnat spontan în februarie 1917, datorită stării de nemulțumire generală a populației. Situația a fost agravată de eforturile de război. Guvernele provizorii care s-au succedat la putere începând cu februarie 1917 au luat o serie de măsuri cu caracter democratic și au decis continuarea războiului împotriva Puterilor Centrale.

La sfârșitul anului 1916, în condițiile în care ofensiva Puterilor Centrale se putea finaliza cu ocuparea Moldovei și înfrângerea definitivă a României, guvernul a luat decizia trimiterii în Rusia a tezaurului Băncii Naționale, aproximativ 90 de tone de aur, a unor arhive istorice importante, precum și a unor prețioase obiecte de artă. Tezaurul a fost transportat în două tranșe, în decembrie 1916 și iulie 1917.

Spiritul revoluției a cuprins treptat majoritatea societății ruse, inclusiv soldații de pe front, care s-au radicalizat progresiv, provocând o stare de anarhie, sub influența ideilor bolșevice. În același timp, popoarele din fostul imperiu au început propria luptă de emancipare și crearea de state naționale independente. Aceste ample mișcări sociale au condus la preluarea puterii de către bolșevici și instalarea unui regim leninist (comunist), în octombrie 1917. Noul regim a decis încetarea războiului cu Puterile Centrale, cerând armistițiu în decembrie 1917 și încheind Pacea de la Brest-Litovsk, la 3 martie 1918.

Toate acestea au condus la un război civil foarte violent, în care bolșevicilor li se opuneau susținătorii vechiului regim grupați în Armata Albă⁠, dar și o varietate de alți adversari. Conflictul a fost însoțit de o prăbușire a economiei ruse, care începuse încă din timpul războiului, și de o foamete de proporții, finalizându-se cu victoria bolșevicilor și cu începutul refacerii vechiului imperiu sub egida URSS.

Schimbările și evenimentele dramatice din Rusia au afectat însă și relațiile cu România, care va fi, astfel, nevoită să caute pacea cu Puterile Centrale, în condiții deosebit de grele. Inițiativa ruperii relațiilor diplomatice cu România a fost luată de noile autoritățile bolșevice la sfârșitul anului 1917. Încă de la primele indicii ale acestei rupturi iminente, autoritățile române au încercat să salveze aceste relații: “Guvernul român crede că puterea Sovietului, examinând în mod imparțial această chestiune, va vedea că interesele comune ale Rusiei și României, după cum crede guvernul român, reclamă nevoia de a se păstra relațiunile amicale și deplina încredere atât în timpul războiului, cât și după război”. În pofida acestui apel la calm, încălcând regulile de bază ale diplomației, puterea bolșevică a decis arestarea temporară a lui Constantin Diamandi, ministrul României la Petrograd.

În final, Sovietul Comisarilor Poporului al RSFS Ruse a decis ruperea relațiilor diplomatice cu România la 13/ 26 ianuarie 1918, confiscând totodată Tezaurul depus spre păstrare la Moscova.