Diplomația română și Marea Unire

Regina României Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg Gotha a impresionat dintotdeauna prin frumusețea și eleganța ei, prin inteligență și vioiciune, prin generozitate și optimism, exercitând carisma sa nu numai asupra cercurilor relaționale ci și asupra opiniei publice, atât în România cât și în străinătate.

Într-o vreme în care rolul femeii în viața publică și mai ales în politică era redus, Regina Maria a fost principalul sfătuitor al Regelui Ferdinand, alături de care s-a implicat activ în luarea marilor decizii care au contribuit la făurirea României Mari. A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități politice și diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în primul război mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a idealurilor naționale românești.

Ieșind din tiparele ceremoniale ale epocii, Regina Maria s-a distins și prin activitatea sa caritabilă începând cu cel de-al doilea război balcanic din 1913, când a îngrijit militarii bolnavi de holeră în lazaretele de pe malul Dunării. A fost supranumită popular „Mama răniților“ și „Regina-soldat“, cu afecțiune și respect pentru atitudinea curajoasă din timpul Primului Război Mondial. Pe tot parcursul războiului, după înfrângerile din anul 1916, și-a însoțit Regele în refugiul din Moldova și a activat ca soră de caritate în spitalele militare, unele înființate chiar de ea. A arătat dăruire și compasiune la căpătâiul militarilor răniți ori bolnavi de tifos, fără a se teme de posibilitatea reală de a contacta și ea boala contagioasă. Cu același curaj și determinare a luat parte, împreună cu Regele Ferdinand și de ceilalți conducători ai armatei, la decorări, reviste de front și defilări alături de militari.

Regina Maria a fost și un excelent diplomat, prin vizitele sale în străinătate făcând cunoscută țara sa de adopție și promovând interesele naționale ale României. Conferința de Pace de la Paris din 1919 a reprezentat un eveniment crucial pentru istoria României, deoarece tratatele de pace urmau să ratifice actele de Unire din 1918. Faptul că România fusese trecută pe lista statelor cu „interese limitate” a determinat-o pe Regina Maria, cu acordul Regelui Ferdinand, să ia decizia de pleca la Paris și Londra pentru a susține cauza României, reamintindu-le aliaților occidentali sacrificiile armatei române din timpul războiului. A desfășurat astfel o campanie diplomatică intensă pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, George V (vărul său), cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, cu primul ministru al Franței, Georges Clemenceau, ori cu alte personalități publice, formatori de opinie și reprezentanți ai presei europene. Prin acțiunile sale de diplomație regală, desfășurate cu îndrăzneală și dezinvoltură, Regina Maria a contribuit la obținerea de condiții cât mai avantajoase pentru trasarea noilor granițe ale țării și pentru refacerea economică.