Diplomația română și Marea Unire

La data de 14 martie 1881, România a fost proclamată Regat, iar Carol a fost încoronat ca primul Rege al României. Noul stat, situat geografic între imperiile Otoman, Austro-Ungar și Rusia, avea strânse legături cu țările occidentale, în special cu Franța, ale cărei modele culturale, educaționale și administrative au fost transpuse la București.

În ultimul sfert al secolului al XIX-lea, securitatea pe continent era asigurată prin tratate bilaterale care căutau să menţină o balanţă a forţelor între principalele puteri. Înfrângerea Franței în războiul cu Prusia din 1870-1871 și tratamentul ostil al Rusiei de la sfârșitul războiului ruso-turc din 1877-1878 au determinat România să caute noi alianțe.

În 1883, România semnează la Viena un Tratat defensiv de alianţă cu Austro-Ungaria, la care aderă, în aceeaşi zi, şi Germania. Casus foederis intervenea pentru statul român numai dacă Austro-Ungaria era atacată de o terţă putere din regiunile limitrofe. România ieșea astfel din izolarea diplomatică în care s-ar fi aflat dacă ar fi avut loc vreo înţelegere între mari puteri în dauna statului român. În condițiile vremii, a fost singura modalitate de a dobândi garanţii de securitate concrete. Tratatul era valabil cinci ani, cu prelungire pe încă trei ani, în anumite condiţii. A rămas în vigoare până în 1914.

Relaţiile cu Austro-Ungaria au cunoscut însă repetate tensiuni din cauza politicii de maghiarizare forţată a românilor din Transilvania şi Banat, dusă de guvernul de la Budapesta. Regele Carol I a intervenit personal, de mai multe ori, pentru ca o atare politică de deznaționalizare să nu continue.

La Bucureşti au loc repetate manifestaţii de sprijin al românilor transilvăneni. Premierul Ion I.C. Brătianu întâlneşte la Viena pe ministrul de externe al Autro-Ungariei (1910, ianuarie) şi îi prezintă consecinţele nefavorabile, politice şi economice, ce vor rezulta dacă va continua persecutarea românilor de către autorităţile ungare. Ioan Mihu, reprezentant al Partidului Naţional Român din Austro-Ungaria, este primit de Regele Carol I, de premierul Ion I.C. Brătianu, de fruntașii conservatori Titu Maiorescu, Nicolae Filipescu şi Take Ionescu. Liderii transilvăneni Alexandru Vaida-Voevod şi Valeriu Branişte vin şi ei la Bucureşti şi se întânesc cu guvernul român. Alianţa cu Austro-Ungaria este totuşi menţinută, fiind singura modalitate de a asigura securitatea României, la momentul respectiv.