Politic-Social

Specialistul afirma ca tinerii care poseda aceasta calitate nu doar ca isi revin mai usor dupa dezamagiri, dar prezinta si un risc mai scazut de a face depresie, anxietate sau de a adopta comportamente auto-critice. Conform psihologului, copiii cu rezistenta emotionala au un element comun: parinti care stiu sa isi gestioneze propriile emotii. Atunci cand adultii demonstreaza ca emotiile nu sunt rusinoase sau interzise, ei transmit copiilor ca sentimentele nu sunt inconveniente deranjante, ci "mesageri biologici inteligenti" care ne indica nevoile si ne ghideaza prin viata, asemenea setei sau foamei. Patru practici Parintii care reusesc sa creasca copii echilibrati emotional aplica patru practici esentiale: In primul rand, acestia isi observa si isi onoreaza propriile emotii, recunoscand ca sentimentele nu trebuie ingropate, respinse sau reprimate. Ei inteleg ca ignorarea emotiilor doar le amplifica. Numirea emotiilor reprezinta primul pas pentru a le valida si a putea lua masuri pentru a se simti mai bine. In al doilea rand, parintii eficienti stiu sa isi regleze propriile emotii, constienti fiind ca acestea sunt contagioase. Specialistul recomanda tehnici de respiratie pentru calmarea sistemului nervos: inspirarea lenta timp de cinci secunde, urmata de expirare tot timp de cinci secunde, repetata doua minute. A treia practica consta in evitarea etichetarii emotiilor drept "bune" sau "rele". Psihologul subliniaza ca emotiile nu sunt pozitive sau negative, ci reprezinta doar informatii valoroase si actionabile. Tristetea ne spune ca exista ceva de plans, frica ne alerteaza asupra pericolelor, iar entuziasmul ne indeamna sa sarbatorim. In cele din urma, auto-reflectia reprezinta a patra practica importanta. Modul in care propriii nostri parinti au gestionat emotiile noastre in copilarie ne modeleaza viata emotionala actuala. Intrebarile "Cum au reactionat parintii mei cand ma simteam astfel?" si "Ce vreau sa fac diferit cu copiii mei?" pot ajuta la intreruperea tiparelor familiale daunatoare. "Parintii care pot reflecta asupra propriilor emotii ii invata pe copiii lor sa faca acelasi lucru. Este ca si cum ai modela maniere adecvate. Copiii invata observand ceea ce facem, nu doar ascultand ce spunem", concluzioneaza psihologul citat de CNBC.