Cultura si divertisment

Principala teorie actuala privind modul in care s-a format Luna se bazeaza pe haosul de la inceputul sistemului solar. Soarele s-a format in urma cu aproximativ 4,6 miliarde de ani; in acel moment, acesta era inconjurat de un disc de gaz si praf ramase de la propria sa formare, care se coagulau in roci care se adunau, se loveau unele de altele si, in general, contribuiau la un climat de haos.

Oamenii de stiinta cred ca Luna s-a format atunci cand un obiect mare, de marimea lui Marte, a intrat in coliziune cu Pamantul, care era inca cald si lipicios de la propria sa formare. O cantitate uriasa din masa Pamantului ar fi putut fi ejectata pe orbita, unde s-a reunit pentru a forma Luna.

Dupa formarea sa, se crede ca Luna a gazduit un ocean magmatic care s-a racit rapid si s-a solidificat in suprafata lunara. Pe baza esantioanelor de roca lunara despre care se presupune ca s-au format in acest ocean de magma, se estimeaza ca coliziunea a avut loc acum 4,35 miliarde de ani.

Cu toate acestea, mai recent, o imagine diferita a aparut din micile granule de zircon lunar. Cristalele de zircon de pe Luna au fost datate la varste semnificativ mai mari decat cea estimata anterior. Unul a ajuns la 4,46 miliarde de ani; altul la 4,51 miliarde de ani. Acestea sunt incompatibile cu un ocean magmatic global, care ar exclude formarea si supravietuirea cristalelor de zircon.

In acelasi timp, exista un numar mare de roci lunare care au o vechime de 4,35 miliarde de ani. Pentru a rezolva aceasta discrepanta aparenta, echipa de cercetatori care a coordonat studiul a efectuat analize pentru a demonstra ca ambele pot fi adevarate - daca Luna s-a format mai devreme, iar apoi a suferit o topire extinsa a crustei acum 4,35 miliarde de ani.