Eveniment

Vocile care sustin sus si tare ca "Romania este campioana Uniunii Europene la inflatie" s-au inmultit si s-au diversificat, la inceputul acestui an. Este greu de inteles cum de au cazut in capcana si au citit gresit comunicatele oficiale chiar si specialisti a caror competenta e recunoscuta in comunitatea economistilor.

O ipoteza ar fi ca nu au citit documentele... si i-au crezut pe cuvant pe cei care au pierdut perspectiva?!? Pe cei care, socotind simplist, au ajuns sa creada ca daca, de exemplu, in septembrie Irlanda sau in octombrie Slovenia au afisat rate anualizate de 0,0 % aceste tari ar fi ajuns si la zero necazuri. Iar rate cu numerele cele mai mari, de 4,8 % in septembrie si 5,0 % in octombrie, i-ar fi adus Romaniei... cele mai multe necazuri. Or adevarul, in cazul de fata, este determinat de legile statisticii - din a caror unica perspectiva sunt interpretate numerele insirate de Eurostat in comunicatele lunare - si nicidecum de legile matematicii!

Vineri, Biroul de Statistica al UE a publicat ultimul comunicat pentru 2024, cu datele din decembrie. Avem deci sansa realizarii unor analize comparative la nivelul intregului an. De unde incepem? De la "numerele mici", desigur, care ascund pericolele cele mai mari. Mai cu seama, de la sirul lung de numere mici din septembrie, care marcheaza o rascruce de natura sa provoace frisoane in toata zona euro. S-ar putea repeta istoria?...

Sa ne amintim ce a fost in 2020. Pandemia tulburase intreaga planeta. Si tot atunci - intr-un firesc raport de cauzalitate cu pandemia - a debutat un ciclu de dezordine a preturilor de consum, care in ianuarie curent a intrat in "anul VI". Probabil ultimul. Un stagiu lung de educatie financiara. Si inclin sa cred ca principala lectie invatata la o atat de inalta scoala, in cei cinci ani peste care am trecut deja, este aceea ca fenomenul caruia i se potriveste cel mai bine denumirea de "dezordine globala a preturilor", al carui debut a avut loc in 2020 fara sa i se fi pus inca punct, este unic in istoria economiei! Pentru ca niciodata pana acum, de cand se fac masuratori in materia miscarii preturilor, nu s-au adunat laolalta intr-un singur ciclu toate fazele ale caror denumiri sunt exprimate prin cuvinte ce au ca radacina formatiunea lexicala "flatie": inflatie, dezinflatie, anticamera deflatiei, deflatie. Lipseste una singura, stagflatia, pe care profesorul Roubini o trecuse pe lista marilor riscuri, dar predictia s-a dovedit a fi fost gresita.

In ianuarie 2020, inainte de pandemie, in fata zonei euro s-a deschis anticamera deflatiei. Incepusera sa scada preturile: intre 1,8 si 1,1 % in treisprezece tari si intre 0,8 si 0,0 % si intre 0,8 si 0,0 % in alte patru. Procesul a continuat in februarie si martie. In aprilie, dintr-o data, in treisprezece tari preturile au coborat sub zero. Lovise valul deflatiei - acela despre care tot repetam ca este un fenomen mai periculos decat inflatia - deflatie care avea sa dureze pana in primavara lui 2021. In tot acest timp Romania a parcurs un proces benefic de dezinflatie, soldat cu o rata anualizata a cresterii preturilor optima, de 2,06 %, si cu cu cea mai mica rata de politica monetara din istoria BNR.

In 2021 a inceput inflatia. In Romania in ianuarie, in zona euro in primavara. Inflatie care, in ambele cazuri, s-a transformat in dezinflatie in trimestrul al IV-lea din 2022. De atunci, de mai bine de doi ani deci, valurile care provocasera dezordinea preturilor se retrag!... Dar se retrag incet.

Ce ne spun cele douasprezece tablouri ale Eurostat, din ianuarie pana in decembrie, analizate fata in fata cu tablourile din 2020? Ca se profileaza o perspectiva de repetare a istoriei! Preturile au inceput sa coboare sub linia de 2,0 % in ianuarie 2024, mai intai in cinci tari, apoi in opt, mai departe in 11, pentru a ajunge la 15 in septembrie! 15 tari, 13 din zona euro si doua din afara acestei zone, in anticamera deflatiei! Comunicatul Eurostat de vineri a facut lumina. Am incheiat anul 2024 fara repetarea deflatiei. Dar raman mai multe semne de intrebare legate de acest inceput de an. Si o certitudine in ce priveste Romania: nu este si nu poate fi campioana inflatiei... pentru ca suntem in dezinflatie; si nu putem sa fim in cea mai incomoda pozitie din UE privind dezorganizarea preturilor pentru ca... ne-au luat-o inainte tarile din zona euro care se lupta sa scape de deflatie! Spunem insa deschis ce avem de indreptat.

Decembrie a fost, cum noteaza Bloomberg, "cea de-a treia luna consecutiva de crestere a inflatiei in zona euro". De la o realitate statistica identica - cresterea in ultimele trei luni ale lui 2024 a ratei anuale a inflatiei in Romania - a pornit si comunicatul de miercuri

15 ianuarie al sedintei de politica monetara al CA al BNR. Un trimestru de inflatie anemica, ce a intrerupt un proces dezinflationist de un an si zece luni, si-a inscris intre cauze pretul international in crestere al marfurilor alimentare, riscurile geopolitice si seceta din vara anului trecut.

Semnificativ, cu deosebire, este punctul forte al comunicatului publicat de BNR, si anume efectul scontat. Un echilibru solid, deci, pentru obtinerea caruia banca centrala nu se rezuma sa conserve dobanda de referinta de 6,50 %, ci isi activeaza intregul arsenal de care dispune. Pentru a asigura, inainte de finalul anului in curs, stabilitatea preturilor pe linia strategica de tintire a inflatiei de 2,50 % plus/minus un punct procentual, si un PIB sustenabil.

Deciziile de miercuri 15 ianuarie, ale CA al BNR, sunt departe de a fi fost adoptate numai prin raportari la mediul intern. Inflatia - care din decembrie 2022 a devenit de fapt dezinflatie - e globala. E un fenomen care produce suferinta in toata lumea. Asa ca atat analizele ce au precedat aceste decizii, cat si votul dat, au tinut seama - cum se arata expres in comunicat - de ce se intampla in toata lumea. Au fost deci analizate confruntarile cu inflatia ale marilor banci centrale, indeosebi ale Fed si BCE, dar si ale celor din Cehia, Polonia si Ungaria. Pentru ca Romania nu este singura... pe o mare in furtuna.

Si daca dezorganizarea globala a preturilor nu a inceput in aceeasi zi si la aceeasi ora in toate tarile, nici sfarsitul ei nu va avea loc in acelasi timp. Contextul global conteaza insa. A contat cand "s-a aprins focul", conteaza si acum. Numai ca in aceasta faza contextul intern este determinant. Iar banca centrala are nu doar responsabilitati in lupta cu inflatia. Are "armele si gloantele". Are mai cu seama dobanda de referinta - folosita intensiv in actualul ciclu dezinflationist de catre toate bancile centrale din lume - al carui dozaj este calibrat pentru a-si face treaba fara sa puna in pericol cresterea economica.