Zf 24

Genialul actor roman Dem Radulescu nu putea fi banuit de afiliatii politice in perioada in care a trait dupa evenimentele din 1989. Mai mult, se poate afirma ca marele profesor de comedie nu avea neaparat cunostinte economice si in special de macro-economie si/sau de protectie sociala atat de necesara intr-o economie care suferea schimbari fundamentale dupa caderea comunismului. Si totusi!

Actorul de comedie Dem Radulescu abordeaza cu o vitalitate si acuratete deosebita problema inflatiei in Romania post-decembrista. Monologul sau, pe textul lui Dan Mihaescu, difuzat de Televiziunea Romana in decembrie 1991, este un exemplu clar al modului in care fenomenul inflationist era si este in continuare perceput la nivelul cetateanului de rand. Pe scurt un profesor universitar este nevoit sa cerseasca pentru a se putea intretine in conditiile inflatiei galopante de la inceputurile tranzitiei tarii noastre catre economia de piata, tranzitie incheiata in 2004 cand Romania a fost declarata economie de piata. La fel si colegii lui, profesorii de la catedra de limba germana erau nevoiti sa cerseasca la Biserica Luterana, iar unii dintre studentii sai erau fie cersetori la Sfanta Vineri, fie lucratori cu lasso-ul la ecarisajul din Bucuresti.

In acea perioada, schimbarea preturilor se facea chiar si de mai multe ori in aceeasi zi. Cand isi face monetarul din palarie pentru ceea ce capatase intr-o zi de cersit, Dem Radulescu observa: "Da, ajunge pentru un kil de salam. Din ala mov. Adica, depinde. Dimineata era 48 kilu', pe la 10, 53, la doispe', 67! Protectie sociala, ioc!". Problema inflatiei care a fost deosebit de acerba la inceputurile tranzitiei a fost tratata extensiv in mass-media romaneasca ca fiind un subiect de mare interes. Asa cum notam intr-o Opinie gazduita in paginile acestei publicatii pe 22 decembrie 2024, controlul si tintirea inflatiei au fost si continua sa fie un obiectiv major al politicii monetare conduse de Banca Nationala a Romaniei (BNR). Nivelul tintei s-a redus insa de la 7,5% +/- 1% in 2005 pana la cel de 3% +/- 1% in 2012.

Se cunoaste ca BNR are o tinta constanta de 2,5% +/-1% incepand cu 2013, in conditiile in care inflatia ultimilor ani a fost cu mult peste acest ultim interval (vezi graficul de mai jos). Consideram ca eforturile de ajustare a tintei ar fi trebuit sa fie continuate in mod periodic, mai ales in ultimii ani cand impactul razboiului din Ucraina si al crizei energetice pe plan international ar fi impus o mai mare mobilitate in stabilirea mai operativa a unor noi tinte de inflatie care sa fie utilizate in definirea si analiza politicii monetare.

Se intelege ca "tinta" este ceva spre care trebuie sa ne indreptam si in contextul carei sunt propuse si implementate masuri de atingere (monetare, fiscale, bugetare, etc.), dar daca aceste tinte de inflatie sunt stabilite arbitrar si cu mult timp in urma, in conditii care nu mai sunt caracteristice etapei actuale, acestea si intreaga politica monetara a BNR isi pierd repede credibilitatea. Si acest lucru nu este valabil doar pentru Romania. Banca Angliei, o venerabila institutie cu mai mult de 300 de ani vechime, are efectiv aceleasi probleme. Raspunsul nu poate fi decat ajustarea frecventa a tintei.

Sursa: Calculat pe baza datelor Institutului National de Statistica (INS).

Nota: IPC = indicele preturilor de consum si IAPC = indicele armonizat al preturilor de consum.

Cauzele proceselor inflationiste sunt multiple si ele sunt mentionate pe larg in Rapoartele prezentate periodic de Guvernatorul BNR. Una dintre aceste cauze este in prezent de mare actualitate si merita o analiza mai amanuntita. Este vorba de "tarife". Sau mai precis de razboiul tarifelor declansat de cea mai mare economie a lumii, si mai precis de Presedintele D. J. Trump pe 2 aprilie 2025 (auto-intitulata "Ziua Eliberarii"). In esenta, prin majorarea tarifelor la importurile americane din aproape toate tarile lumii se urmareste protejarea industriilor americane care fac fata cu greu competitiilor internationale ale multor tari cum ar fi China (cu forta de munca ieftina), Uniunea Europeana (UE), Japonia (cu tehnologie avansata), Marea Britanie, Canada, Mexic si altele. Tarifele introduse amintesc de protectionismul anilor '30 ai secolului trecut, protectionism ale carui consecinte sunt bine cunoscute.

De remarcat ca Federatia Rusa nu este pe lista tarilor carora li se aplica tarife majorate incepand de sambata, 5 aprilie 2025. Importurilor din UE, inclusiv din Romania, spre exemplu, li se vor aplica tarife de 20% la valoarea de import, care in final vor avea ca prim efect cresterea preturilor de desfacere la produsele comercializate in SUA sau micsorarea preturilor incasate de exportatori (de asemenea, cu efecte inflationiste in tarile de origine).

Marea majoritate a tarilor afectate au raspuns cu masuri de retorsiune (similare). China a raspuns prin introducerea unui tarif de 34% pentru toate produsele americane importate si a sesizat Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) despre "incalcarea" grava a acordurilor comerciale existente de catre SUA. Caderea burselor de valori a fost deosebit de puternica. Indicatorul Dow Jones a cazut cu aproape 4% intr-o singura zi, cadere similara cu cea din timpul pandemiei de Covid, iar FTSE, CAC, DAX au inregistrat caderi si mai spectaculoase.

Trei trilioane de USD au fost sterse in doua zile din valoarea de piata a marilor companii listate la bursele de valori. De asemenea, nesiguranta in legatura cu reducerea dobanzilor de catre Sistemul Federal de Rezerve (Fed) in SUA, care implicit ar fi putut contribui la calmarea inflatiei in aceasta tara si la nivel global, precum si teama unei recesiuni puternice, sunt printre primele semnale ca acest instrument tarifar nu a fost bine utilizat. Razboaiele comerciale nesfarsite, declansate dupa 20 ianuarie 2025 cand a fost instalata noua Administratie Trump (al carui faimos slogan propagandistic este Make America Great Again - MAGA), raman singurul lucru cert in aceasta perioada de mari incertitudini geo-politice.

Democratii din SUA numesc introducerea tarifelor ca o masura stupida care poate duce America in recesiune. Razboiul din Ucraina este, bineinteles, departe de a se fi incheiat in 24 de ore asa cum a promis Presedintele Trump in campania electorala de anul trecut. Cand si cum se va incheia acest razboi este neclar, dar va afecta, de asemenea, in mod direct inflatia in toata lumea.

Nivelurile acestui indicator cheie, in multe tari dezvoltate si in tarile emergente, inclusiv in Romania, nu vor mai fi probabil ca cele descrise de Dem Radulescu in 1991, dar vor fi suficient de mari sa necesite masuri de protectie sociala pentru paturi largi ale populatiei, in special in cazul grupurilor vulnerabile din punct de vedere economic.

Sursa : TVR - decembrie 1991

Rata anuala a inflatiei de peste 5% in cazul Romaniei, somajul care a fost in ultimul trimestru al anului trecut de 5,9% si numarul impresionant de pensionari (4,92 milioane) intr-o tara cu 19 milioane de rezidenti si cu o forta de munca activa de 8,06 milioane, inclusiv someri, (dupa datele INS) necesita masuri imediate pe plan bugetar, fiscal si monetar (cum ar fi: accesarea deplina a fondurilor europene puse la dispozitie de UE prin PNRR, eliminarea pensiilor speciale si cresterea protectiei sociale pentru segmentele vulnerabile din societate, reducerea aparatului de stat, combaterea evaziunii fiscale, crearea de noi locuri de munca, sprijinirea IMM-urilor cu facilitati fiscale, stimularea sectorului agricol si a productiei de alimente autohtone, atragerea unui numar mai mare de turisti in tara, dezvoltarea serviciilor IT si alte asemenea masuri).

Alegerile repetate din mai 2025 pentru Presedintele Romaniei vor face acest control al inflatiei mult mai greu decat intr-un an fara alegeri. Lectia pensiilor marite cu 12,2% doar in 2024 (plus cca. 65% fata de 2021, in functie de nivel) cu speranta ca populatia adulta a Romaniei va vota candidatul Partidului Social Democrat (PSD) s-a dovedit a fi desarta, iar rezultatul noilor alegeri din mai 2025 este inca o mare necunoscuta. Deficitul bugetar din 2024 de 8,65% din PIB a determinat UE sa solicite Romaniei masuri de austeritate care sa conduca la un deficit al bugetului de stat in intervalele acceptate de normele UE.

Cel mai probabil acest lucru nu se va putea obtine in 2025, dar o reducere a acestui nivel excesiv este necesara mai mult ca oricand. Nivelul inregistrat in 2024 este nesustenabil.