Opinii

Inspiratia pentru aceste randuri mi-a venit in urma vizionarii unui interviu cu vlogger-ul Selly, care fiind intrebat daca s-a gandit sa intre in politica a raspuns: "Nu vreau sa intru in politica infometat. Nu vreau sa intru in politica si sa simt nevoia banilor. Nu vreau sa pot sa fiu cumparat". Selly s-a referit, probabil, la faptul ca cei care intra in politica trebuie sa aiba o situatie financiara, buna, chiar prospera, pentru a fi feriti de tentatii.

Acest articol este despre situatia financiara a celor care bat la portile politicii. Este preferabil ca politicienii sa aiba o situatie financiara buna? Sau nu este bine ca acestia sa aiba o situatie financiara buna? Aceasta controversa a fost intoarsa, pe toate fetele, de-a lungul istoriei. Aceste randuri nu sustin necesitatea unei plutocratii ca forma de guvernare, in care mare parte din decizii sunt concentrate in mainile celor ce detin puterea financiara.

De curand Donald Trump, cotat cu o avere de 3,7 miliarde de dolari a devenit cel de-al 47 lea presedinte al SUA(este la al doilea mandat). In ultimii ani au mai fost persoane bogate care au candidat la cea mai inalta functie in stat: Steve Forbes, detinatorul unei averi de 400 milioane de dolari, a candidat in primul tur al alegerilor republicane in anii 1996 si 2000, Ross Perot, cu o avere estimata la 4 miliarde de dolari, a candidat ca independent in 1992 si 1996. Donald Trump a fost sprijinit in aceasta candidatura de cei mai bogati oameni din lume: Elon Musk( 345,6 miliarde de dolari), Jeff Bezos(215 miliarde de dolari), Mark Zuckerberg(216 miliarde de dolari). Sa nu uitam ca in America expresia "banii fac lumea sa se invarta" este de mare actualitate.

In cartea "10 mituri anticapitaliste- o critica a criticilor capitalismului"(Editura Institutului Ludwig von Mises Romania, Bucuresti, 2023,) autorul Rainer Zitelmann ne spune in capitolul 5, intitulat "Capitalismul este dominat de cei bogati, ei stabilesc agenda", ca "De la inceputurile Romei si pana in perioada Republicii Romane, a perioadei imperiale si pana in antichitatea tarzie, bogatia era cea care determina mai presus de toate pozitia si influenta unui cetatean. Elita economica s-a suprapus intotdeauna cu elita politica. De exemplu, imparatul Augustus a stipulat ca numai cei care detineau un milion de sesterti puteau deveni senatori".

Rainer Zitelmann revine si ne atentioneaza prin faptul ca "Un politician bogat este adesea mult mai independent si mai liber in luarea deciziilor decat unul care depinde in intregime de partidul sau".

Sa incercam sa sintetizam cateva argumente care sustin faptul ca este bine sa fii bogat cand intri in politica. Primul argument ne spune ca o persoana bogata, adica independenta financiar, este mai putin vulnerabila la acte de coruptie si mult mai rezistenta la tentatii. Al doilea argument este reprezentat de faptul ca cei bogati au o bogata experienta manageriala, au manageriat afaceri, inteleg mersul economiei si al investitiilor, stiu ce inseamna sa tai o factura, si ce se afla in spatele ei. Zitelmann afirma: "Mai multa expertiza economica si mai multa gandire antreprenoriala ar face cu siguranta ca politica sa fie mai buna, nu mai rea." Al treilea argument consta in faptul ca va manifesta mai putin interes pentru imbogatirea personala, nu a intrat in politica pentru a se imbogati. Pentru cei bogati nu se va mai aplica principiul conform careia "politica inseamna numai cine pune mana pe toate prajiturelele"(Harold D. Lasswell, apud "Politica pentru fiecare", David Mathews, p.43) In "Piramida lui Maslow" bogatii care intra in politica ar trebui sa se situeze foarte aproape de varful piramidei, ceea ce inseamna ca au toate celelalte probleme rezolvate, si se pot axa pe rezolvarea problemelor cetatii. Este o dovada de necontestat ca oamenii bogati sunt atrasi de politica.

Sa incercam sa rezumam cateva argumente care sustin contrariul. Cei bogati nu vor putea empatiza cu alegatorii cu venituri mici, nu vor intelege problemele cu care se confrunta oamenii obisnuiti. Este posibil sa se axeze mai mult pe favorizarea intereselor personale sau de grup in scopul dobandirii unor avantaje. Contractele cu statul le poate capta atentia, fiind foarte aproape de locul unde se fac cartile. Aici putem aduce aminte si de acele ordonante sau decizii cu dedicatie, o legiferare in scopuri de grupuri de interese. Exista riscul sa aiba initiative legislative mascate, si care, de fapt, le pot multiplica averile. Cei care nu sunt bogati se vor simti complexati de situatia in care se afla. Prin promovarea bogatilor in politica limitam accesul celor competenti, dar lipsiti de mijloace financiare. Este posibila transformarea bogatilor intr-un grup elitist, chiar arogant, in politica.

"Daca bogatasilor din tarile occidentale li se poate reprosa ceva, nu este faptul ca sunt excesiv de implicati in politica, ci ca nu sunt suficient de implicati" afirma Zitelmann Rainer. Se vorbeste chiar de "tacerea publica a majoritatii miliardarilor".

Rainer, in finalul capitolului, ne trage de maneca si ne atentioneaza: "Relatia dintre bani si politica este deosebit de problematica in tarile unde bogatia nu depinde in primul rand de ideile antreprenoriale, ci de influenta politica, de accesul la parghiile puterii si de coruptie". El da exemplul Rusiei! Dar, oare, numai Rusia este in aceasta situatie? Romania unde se situeaza?

Pentru o activitate politica eficienta, in aceste vremuri deosebit de tulburi, ar fi bine daca ar exista un mix de politicieni din diferite categorii sociale, astfel incat masurile care se iau sa reflecte o paleta larga de nevoi.

Gheorghe Bacanu este sef serviciu la o companie privata din domeniul auto.