Zf 24

Este intotdeauna mai delicat de discutat despre aspecte care tin de religie sau de Biserica. Sunt subiecte susceptibile de a fi interpretate subiectiv sau distorsionat si nu doar la noi, in Romania.

Ca ortodox care considera credinta si valorile ei ca fiind importante nu doar pentru viata spirituala privata a foarte multor oameni, ci si pentru soliditatea si dezvoltarea Romaniei in urmatoarele decenii, cred, insa, ca o discutie cu privire la punctul in care ne aflam este necesara.

Spun aceasta mai ales avand in vedere ca mesaje crestin-ortodoxe au fost mentionate din ce in ce mai des public in ultimii ani si au reprezentat o tema majora pe fundalul campaniilor electorale din 2024, dar in sensuri variate, fiind invocate de diversi mai mult pentru divizarea romanilor decat pentru unitatea lor.

Cred ca pentru a intelege mai bine contextul actual este important sa avem in vedere cel putin 3 problematici principale care au cunoscut un ritm accelerat in ultimii 10 ani:

(a) gestionarea fenomenului globalizarii si avansarii societatii tehnologice de consum raportat la Romania;

(b) contracararea razboaielor culturale Est-Vest, mai ales pe fondul pasivitatii statului, recunoasterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainiene din 2018, razboiului demarat de Rusia la inceputul lui 2022 in Ucraina, precum si al exceselor ideologice promovate de unele curente occidentale; si

(c) presiunea logistica - de organizare a nevoilor financiare, umane si de lacasuri de cult pentru desfasurarea activitatii pastorale.

Pentru ca atat partea de globalizare, cat si cea de razboaie culturale speculeaza problematica logistica, o sa discutam mai intai acest palier.

Pentru cei care considera ca religia ar trebui sa fie vazuta separat de acest palier, trebuie inteles ca nicio activitate umana, inclusiv de afirmare a credintei ortodoxe, nu poate fi desfasurata altfel decat intr-un cadru de tip logistic. Cu alte cuvinte, cred ca pentru orice persoana informata si de buna credinta, problematica nu este una de relevanta a acestui cadru in sine, ci de mod de structurare echilibrat in societate si de beneficii/riscuri ale unei abordari sau alteia.

1. Problematica logistica si unele implicatii

Un prim aspect de avut in vedere aici tine de nevoia pentru segmente mari de preoti de a obtine din alte surse diferenta dintre venitul asigurat de Stat si necesarul efectiv de cheltuieli.

Pe partea de venituri, in esenta, statul [i] asigura lunar un sprijin fix la salariu fiecarui preot [ii] din Romania [iii] , precum si personalului neclerical care isi desfasoara activitatea in tara in cadrul cultelor religioase recunoscute (nu doar celor ortodocsi), in limita unui numar de pozitii bugetate de stat.

Personalul clerical care isi desfasoara activitatea efectiv in unitatile de cult (si care reprezinta marea majoritate a preotilor) este asimilat - in functie de studii, vechime etc - cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar de stat si primeste un sprijin lunar la nivelul a 65% din salariile de baza stabilite pentru cadrele didactice cu care este asimilat.

Procentul poate urca la 80% in cazul personalului clerical care isi desfasoara activitatea in unitatile de cult cu venituri reduse [iv] , numarul de beneficiari, neputand, insa, depasi 30% din totalul posturilor clericale pentru care se aloca sprijin la salarizare de la bugetul de stat. Unele reguli speciale se aplica in anumite judete sau unor segmente [v] .

Pentru personalul neclerical angajat in unitatile de cult din tara, cuantumul contributiei lunare este stabilit la nivelul salariului minim brut pe economie.

Pe partea de cheltuieli, in plus de acoperirea propriului trai si contributia la cheltuielile familiilor, preotii mai trebuie sa aiba grija si de intretinerea si utilitatile bisericii in care slujesc, sa contribuie financiar la cheltuielile administrative ale Bisericii, precum si, dupa caz, la acoperirea costului activitatilor Bisericii de sprijin social/comunitar si la intretinerea si construirea de lacase de cult la nivel national.

Diferenta dintre venitul (sprijinul la salariu) de la stat si cheltuielile efective ale preotilor si personalului neclerical vine, practic, de la persoane fizice, societati comerciale, autoritati publice, diverse activitati in cadrul bisericilor (vanzare de obiecte de cult etc) si din venituri aduse de diverse proprietati ale BOR.

Cu privire la ultima sursa de venit mentionata, Biserica Ortodoxa Romana are numeroase proprietati, dar nici istoria Romaniei, nici nivelul economic al populatiei nu au fost la noi de tipul care sa sustina acumulari valorice precum cele care se observa la unele culte religioase din strainatate. In orice caz, relativ putine lacasuri de cult ortodoxe din Romania au venituri proprii suficiente din proprietatile administrate aferente.

Activitatile proprii de tip economic nu genereaza nici ele decat venituri semnificativ sub necesarul general.

Ideea celor de mai sus nu este aceea ca trebuie dat mai mult sau mai putin, cui si de cine, ci ca e important de inteles care pot fi implicatiile unui mecanism asa cum este el, in prezent.

O prima implicatie la nivelul unor segmente largi de personal clerical este presiunea spre dublarea rolului de misionariat cu cel de management economic. Adica, preotii trebuie sa se preocupe constant nu doar de dimensiunea religioasa in sine, dar si de acoperirea luna de luna a diferentei de venituri raportat la cele de mai sus.

E un aspect care poate genera unele frustrari in relatia cu guvernantii si, potential, si in cadrul Bisericii, unii preoti fiind mai pregatiti economic decat altii, unele parohii fiind mai instarite decat altele, iar costurile diverselor lacasuri de cult si cheltuielile administrative de ansamblu fiind inerent in crestere in valoare nominala in lumea cu inflatie actuala.

O a doua implicatie, legata de aspectul de mai sus, este aceea ca, de la un punct incolo, presiunea lunara respectiva poate impinge unii preoti spre extreme - radicalism misionar sau relativizare comportamentala.

De exemplu, o parte din preotii fara cunostinte economice devin mai tentati spre abordari si interpretari de linie dura, fie ca expresie a frustrarii fata de o lume care pare mai bogata, dar insuficient preocupata de Biserica, fie pentru a mari gradul emotional de implicare al propriei comunitatii pastorale si pentru a reduce, astfel, riscul de pierderi de enoriasi fata de alte culte sau fata de tentatii laice.

Alti preoti sunt impinsi spre dileme legat de veniturile suplimentare necesare. De exemplu, nevoia de a mari regulat sumele asteptate de la oameni cu ocazia slujbelor religioase precum nunti, botezuri sau inmormantari este problematica in sine. In plus, este susceptibila sa nasca tensiuni cu unii enoriasi, mai ales daca se argumenteaza nevoia de resurse financiare suplimentare prin ce s-ar fi solicitat ierarhic pentru cheltuielile de ansamblu ale Bisericii.

Un alt efect al diferentei respective de avut in vedere in destule parohii este acela ca impinge spre dependente de factorul politic local, primariile si consiliile judetene finantand frecvent diverse activitati si cheltuieli bisericesti. Dependenta respectiva, la randul sau, genereaza frustrari si dileme la nivelul Bisericii (unele forme de sprijin fiind conditionate direct sau indirect de lucruri "foarte laice" in Romania, precum folosirea unor firme anume pentru lucrarile finantate), dar si la nivelul unor segmente de enoriasi care pot vedea pozitionarea unor reprezentanti ai BOR ca fiind prea acomodanta fata de o clasa politica, in medie, falimentara moral.

In fine, dar nu in ultimul rand, presiunea economica respectiva face preotii si mai reticenti la orice masuri de restrictionare a accesului in biserici sau a vietii religioase in general.

Dupa cum am mentionat si intr-un alt articol, restrictiile excesive privind viata religioasa si faptul ca veniturile preotilor si personalului neclerical nu au fost compensate in pandemia Covid 19 au fost erori majore ale Guvernului de atunci. Impiedicarea multor activitati religioase a fost foarte problematica in sine pentru preoti. Necompensarea respectiva a generat, in plus, o presiune mare asupra majoritatii preotilor spre a crede si comunica mai departe mesajele care contraziceau existenta pandemiei sau minimizau consecintele ei pentru sanatate, pentru a putea sa-si desfasoare activitatea.

Atunci a capatat potential de masa ceea ce s-a vazut mult mai vizibil "la lucru" in social media in ultimele 3-4 luni in Romania. Pentru ca statul a interferat direct si cu misiunea Bisericii si cu sustenabilitatea sa materiala, a i se "da Cezarului ce-i al Cezarului" nu a mai fost la indemana la firul ierbii - militantismul impotriva masurilor "Cezarului" (statului) devenind, astfel, o optiune pentru segmente notabile ale personalului clerical.

A fost un aspect care a jucat structural in gradul de succes al manipularilor trollilor de promovare a misticismului distorsionat si ideilor anarhice la firul ierbii din ultimii ani atat impotriva credibilitatii statului, cat si a unor segmente ale ierarhiei BOR - fiind foarte relevant si cu ocazia campaniilor electorale din 2024.

Un al doilea aspect al problematicii logistice tine de dinamica resursei umane fata de capacitatea efectiva de a se asigura pozitii in cadrul Bisericii si fata de evolutiile demografice.

Ca si in cazul invatamantului laic, invatamantul religios s-a dezvoltat semnificativ dupa 1989, fiind infiintate numeroase seminarii si facultati de teologie.

Multor cursanti nu le-a fost, insa, clar de la inceput numarul potential de parohii si de pozitii in cadrul acestora dupa absolvire. Nu a fost clara nici nevoia pentru o parte a cursantilor de a avea si o profesie laica (si de a urma o forma de invatamant care sa o faciliteze) - pentru asigurarea traiului, chiar daca au fost si sunt si in continuare destule cazuri de absolventi care au profesii laice si care urmeaza cursurile respective exclusiv pentru propria perfectionare spirituala si culturala, fara intentia de a deveni preoti.

Or, Biserica Ortodoxa Romana are posibilitati reduse structual de a asigura continuu un numar mare de posturi remunerate dupa absolvire.

Astfel, chiar daca recuperarea religioasa de dupa caderea comunismului si migrarea masiva de la rural spre urban din ultimii 30 de ani au facilitat, in prima faza, infiintarea unui numar mare de parohii noi, expansiunea pe baze demografice obisnuite s-a redus de ani de zile.

Faptul ca multe parohii au fost divizate in 2 sau 3 parohii in ultimii 30 de ani sau au trebuit sa primeasca preoti suplimentari a facut loc unei parti a noilor absolventi, dar insuficient si, oricum, cu costul maririi presiunii economice asupra preotilor, inclusiv a celor pensionati. Problema a fost similara si in ceea ce priveste personalul non-clerical.

Gradual, un numar din ce in ce mai mare de tineri absolventi credinciosi au ajuns sa asume tot felul de forme de slujire cvasivoluntara in biserici in speranta infiintarii sau eliberarii unor pozitii la un moment dat, aspect concretizat doar pentru o mica parte dintre ei, cu frustrarile aferente. De asemenea, cresterea volumului de absolventi a marit inerent si riscul de esecuri pe partea de calitate, inclusiv la nivelul unora dintre pozitiile superioare din tara, aspect speculat regulat de diversi.

Avand in vedere si plecarea a peste 4,5 milioane de romani din tara si afectarea suplimentara a multor parohii rurale de migrarea spre orase, numarul celor sub presiune de misionariat si de tip economic a tot crescut, potentand cele 4 implicatii potentiale descrise mai sus.

In fine, o a treia componenta a problematicii logistice tine de cresterea numarului de lacasuri de cult si alte cladiri din patrimoniul Bisericii.

Dupa restrictiile din comunism, abordarea initiala, de extindere cat mai mare a numarului de parohii si lacasuri de cult, a fost una naturala si a condus la o recuperare de viata religioasa. Dar tendinta a fost pastrata in buna parte si dupa ce nivelul de acoperire prin biserici a crescut, iar emigratia implica deja din ce in ce mai multe mutari definitive in afara tarii.

Este un aspect care genereaza deja sarcini economice din ce in ce mai mari (cheltuieli de intretinere, utilitati etc). Scaderea demografica, migrarea rural-urban si divizarea unor parohii adauga la dificultate.

Desi un numar in crestere de parohii (mai mult in zona urbana) au dobandit sau vor dobandi prin mostenire si imobile de la credinciosi care pot genera venituri de ajutor pentru acoperirea costurilor lor totale, pe ansamblu, este un subiect care s-a complicat.

O abordare neadaptata ar putea duce in pasul doi la o relativizare a modului de folosire a unor locasuri de cult, cu potentiale repercusiuni importante pentru simbolica si actualitatea fortei credintei.

Nu degeaba, transfugul sovietic, Yuri Bezmenov, spunea ca era un motiv de bucurie pentru serviciile secrete sovietice atunci cand se mai canta un concert rock in cate o catedrala in Vest.

Pe langa implicatiile potentiale directe, cele de mai sus faciliteaza si diferente si nuante in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, dincolo de distinctia Biserica - institutie la nivel national - si Biserica - comunitate locala.

2. Problema gestionarii fenomenului globalizarii si avansarii societatii tehnologizate de consum raportat la Romania.

Crestinismul ortodox este fundamental construit pe o vocatie universala [vi] - oricine, indiferent de nationalitate sau rasa trebuie tratat crestineste si are potentialul de a se salva in final.

Desi principiile sunt foarte clare si abordarile concentrate doar pe o natiune sunt considerate erezii (ethno-filetism), abordarea unei parti a personalului clerical in practica, in contextul schimbarilor globale actuale, este mai complicata.

In primul rand, credinta ortodoxa tinde in mod natural sa fie mai sceptica fata de schimbarile lumii, experienta istorica facand-o sa vada in acestea un risc de deviere de la adevarurile revelate. Desi e necesar sa-i vedem pe altii crestineste, putem, astfel, ceda mai rapid parerii ca strainii - sau, mai recent - o parte din romanii care au votat altfel - au deviat de la adevaratele valori (chiar daca asta inseamna ca aplicam judecata direct pe Pamant si intr-un mod, poate, foarte pripit). De asemenea, exista un risc mai mare de a vedea dogmatic aspecte care nu tin de substanta mesajelor revelate.

In al doilea rand, interactiunile cu strainatatea risca sa fie vazute cu suspiciune si prin prisma istoriei cu multe suferinte a statalitatii pe teritoriul Romaniei (statalitate sprijinita timp de secole de crestinismul ortodox). Faptul ca bisericile ortodoxe sunt organizate, de regula, la nivel national, autoritatea patriarhului de la Constantinopol nefiind una si de tip administrativ (cum este cazul Papei in catolicism), ci doar spirituala, faciliteaza si el pozitionari mai concentrate pe statul national decat pe vocatia universalista.

Or, globalizarea tinde sa afecteze atat conceptul traditional de stat national (crescand interdependentele dintre state), cat si viata religioasa a unei tari pentru ca pune accentul pe confortul material, ofera informatii cu privire la credintele altor oameni, faciliteaza ideea de dezvoltare personala decuplat de divinitate si amesteca in diferite grade populatii cu credinte diferite - aspecte ce pot relativiza in timp, in diverse grade, credinta unora dintre membrii comunitatii.

Dezvoltarile tehnologice si de confort in general adauga la efecte, multiplicand potentialul de distragere si scazand nivelul mediu de rabdare si de rezistenta la efort, inclusiv raportat la exigentele unor slujbe religioase sau ale unor ritualuri si cerinte specifice, cum ar fi postul.

Majoritatea dimensiunilor actuale ale globalizarii sunt, insa, inerente momentului actual de dezvoltare tehnologica, fara ca aceasta sa le opuna credintei. De altfel, un proiect national nici nu mai poate fi sustinut in izolare si nici prin intoarcerea in timp din punctul de vedere al organizarii economiei sau al organizarii democratice - pentru ca ar intra in coliziune cu interese fundamentale ale Romaniei in lumea actuala.

Asa cum nici un stat - nici macar cele mai mari puteri de pe planeta - nu mai poate aborda relatiile cu alte state interpretand dogmatic restrans, nici bisericile autocefale nu mai pot sprijini statele din care fac parte si nici pe ele insele fara un dialog in crestere si raspunsuri la unele modificari ale lumii actuale.

Nu este vorba deloc de a renunta la valorile specifice, ci de a proteja si promova cu adevarat valorile esentiale si de a conserva profilul local intr-un mod inteligent si sustenabil.

De exemplu, este o diferenta foarte mare intre contracararea unor excese ideologice de la Bruxelles si promovarea unui mesaj anti UE sau anti-NATO. Prima are multe argumente legitime si poate ralia numeroase forte din societate, pe cand a doua submineaza insasi forta si prosperitatea Romaniei. Aceasta nu inseamna ca apartenenta la o organizatie internationala sau alta nu ar putea fi dezbatuta in viitor, dar alternativele vehiculate in prezent nu au un minim de argumente in spate care sa tina de interesul general.

Este, cred, necesar si sa fie explicate mult mai larg si mizele tensionarii geopolitice de dupa ocuparea Crimeei, precum si fortele manipulatorii la lucru activate ulterior momentului respectiv si accelerate in urma Sinodului pan-ortodox din Creta din 2016 si, mai ales, a recunoasterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainiene din 2018 si declansarii razboiului din Ucraina din 2022.

Pare vizibil ca, dupa ce Rusia a esuat in 2014-2018 in manipularea cu totul a mai multor Biserici ortodoxe nationale pentru a actiona ca ansamblu in interesul ei, a trecut la activarea si dezvoltarea accelerata a unor miscari care sa genereze divizare in interiorul bisericilor respective, precum si intre segmente cat mai mari de preoti si ierarhii bisericesti dar si statale din tari NATO.

3. Aici ajungem la a treia problematica principala a momentului actual - aceea a gestionarii razboaielor culturale.

Este naiv sa se creada ca Biserica Ortodoxa Romana nu este in mod obisnuit tinta unor masuri din aria razboaielor culturale care o vizeaza in mod special.

Aceasta nu inseamna ca orice s-ar spune negativ despre unii preoti sau Biserica ar fi automat manifestarea vreunei manipulari si ca nu ar fi fost si exemple obiective de comportamente regretabile.

Dar Bezmenov explica inca din 1984 [vii] ca religia din tari percepute ca nealiniate URSS era de pe atunci privita de masuri de subminare organizate pe 15-25 de ani pe trei axe - politizare, comercializare, distractie. [viii] Pozitia Bisericii Ortodoxe Romane in ceea ce priveste iesirea Bisericii ucrainiene de sub tutela celei rusesti a ridicat la un alt nivel interesul Estic pentru manipulari de tipul respectiv.

S-a incercat si se incearca in continuare specularea oricarui aspect de genul descris in sectiunile de mai sus si s-au propagat numeroase mesaje de fragilizare atat a unitatii Bisericii, cat si de divizare cat mai mare a societatii in ansamblu. Presiunea naturala spre un grad mai mare de descentralizare a contat si ea.

Rezerva traditionala a oricarei Biserici de a comunica a lasat un camp si mai larg de actiune la firul ierbii pentru tot felul de manipulari si pozitionari. Noile tehnologii au si permis propagarea mult mai larga si tintita a unor mesaje. Bancuri, imagini cu mesaj, diverse forme de arta, inclusiv filme de cinema si spectacole de stand-up, orice forma de comunicare sau educare cu public mai larg - toate sunt de interes potential.

Desigur, miscari de tip cultural nu au fost promovate doar dinspre Est. De exemplu, esecul referendumului pentru familie din 2018 a stimulat unele exagerari contrare, neglijandu-se atat numarul, totusi, mare al celor care s-au exprimat atunci prin vot, cat si faptul ca unele segmente largi care nu s-au prezentat la vot nu erau deschise nici la pozitionari obligatorii care sa nu mai reflecte propriile preferinte.

Dar este de remarcat succesul cu care manipularea Estica a pus lupa si a concentrat atentia doar asupra exceselor din Vest (totodata, multiplicandu-le artificial si distorsionandu-le dincolo de orice legatura logica cu cauzele problemelor Romaniei din prezent), facand, totodata, practic, invizibil pentru multi romani propriul ei rol.

Asa au ajuns segmente destul de mari din societate sa nu mai vada, de exemplu, ca nu din cauza exceselor unor miscari LGBTQ dinspre Vest nu avem noi autostrazi, educatie buna, sanatate decenta, datorii mai mici, o clasa politica pe baza de meritocratie sau o colectare decenta a TVA (si nu una care sa lase evazionistilor peste 6,5 miliarde de euro anual), ci, mult mai probabil, din cauze de promovari prea largi pe criterii subiective, incompetenta, coruptie, lipsa de transparenta si alte metehne similare, stimulate de decenii dinspre Est.

Chiar si asa, nu s-ar putea intelege bine gradul de succes din ultimii ani al unor manipulari ale razboaielor culturale din zona social media la nivelul unor categorii profesionale largi, daca nu am avea in vedere si:

(a) gestionarea pandemiei de catre Comisia Europeana;

(b) ideologizarea din ce in ce mai mare a unor aspecte ale globalizarii la nivel occidental in ultimii ani (in curs de curbare in prezent); si

(c) pozitionarea Romaniei fata de cele de mai sus si gestionarea interna a sprijinului pentru Ucraina.

Dupa cum mentionam la un punct mai sus, pentru numerosi preoti si personal neclerical, gestionarea pandemiei a generat o dificultate mare atat de coerenta spirituala, cat si de trai economic la propriu.

Romania avand mult mai putini locuitori cu profesii care sa permita lucrul la distanta, fata de tarile europene foarte dezvoltate, restrictiile impuse in pandemie au afectat disproportionat si un procent semnificativ mai mare din populatia extinsa. E un aspect care a fost continuu speculat ulterior si conectat la cel de mai sus.

Restrictiile excesive, impactul efectiv mult mai mare asupra unor categorii profesionale fata de altele si comunicarea slaba in aceste privinte au facut, astfel, ca pozitionarea Romaniei fata de evolutiile respective sa para lipsita de empatie pentru categorii intregi din cetatenii proprii.

Pe fondul puternic sensibilizat de experienta pandemiei, excesele ideologice ale globalizarii din ultimii ani au adaugat la perceptia respectiva. Segmente in crestere de preoti au perceput excesele ideologice respective dinspre Comisia Europeana ca indreptandu-se gradual spre interferente similare ca efect celor din pandemie. Mai mult decat atat, riscul a parut sa vizeze modificari permanente, nu doar temporare. Propunerile ce implicau relativizarea sau chiar eliminarea terminologiei cu specific crestin din comunicarea publica (precum referirile la sarbatori de iarna, in loc de Craciun, sintagma Parinte 1/Parinte 2, in loc de tata/mama etc) au fost speculate intens in acest sens. Guverne succesive au gestionat si aici foarte slab ingrijorarile respective, neintelegand bine nici ecoul puternic identitar al acestora la nivelul populatiei.

Lipsa de transparenta intr-un grad aproape stupid cu privire la sprijinirea Ucrainei si la motivatia sprijinului respectiv [ix] nu au ajutat. Negocierea slaba cu Comisia Europeana si politicile publice deficitare cu privire la compensatiile pentru romanii afectati de sprijinul respectiv - au facilitat si ele manipularile in sensul ca guvernantii ar favoriza mai mult strainii decat romanii.

Numeroasele mariri ale salariului minim si pensiilor nu au mai avut efectul scontat de politicieni mediocri. Pentru segmentele care nu lucrau in regim salarial - doar au marit artificial costul cosului zilnic. Pentru salariati si pensionari, in mod ironic, acestea au propulsat abrupt in ultimii ani segmente notabile din populatie de la nivelurile de baza ale piramidei lui Maslow la nivelul psihologic la care e mai importanta perceptia ca esti respectat si ascultat, nevoile de baza fiind deja acoperite. Sensibilitatea la manipulari ce faceau apel la demnitate, respect etc si frustrarea fata de "sistem" au devenit mai mari, nu mai mici. Netransparenta multor autoritati fata de o populatie foarte susceptibila la aparenta de desconsiderare, precum si deficitul de comunicare in biserici din motive de traditie au fost speculate de trolli zi si noapte.

Lipsa de formare economica a facut numerosi romani sa si creada (eronat) ca saltul economic realizat nu poate fi si pierdut usor si ca problemele noastre principale ar fi ca suntem insultati "identitar" si ca politicienii actuali nu stiu cum sa discute demn cu strainii.

Desi au identificat corect si problemele mult "mai" reale/mari ale clasei politice actuale - incompetenta si lipsa de integritate larg raspandite etc - numerosi romani nu au avut informatiile si explicatiile pentru a se proteja de manipularile in sensul unei optiuni si mai proaste.

A declara suveranismul nu face Romania deloc mai suverana in modul in care si-ar putea configura viitorul. A declara ca Romania trebuie sa fie demna fata de aliati nu o face mai respectata in lume.

A promova o economie agricola si de minerit nu va aduce inapoi in tara milioanele de romani plecati, ci le va mari numarul si ar ingenunchea Romania.

A sugera ca segmente largi din societate sunt deviante de la adevarata credinta si ca aliante considerate strategice de zeci de tari europene sunt contrare interesului Romaniei, nu poate decat sa alieneze si sa puna sub semnul intrebarii modul si bunele intentii cu care credinta ortodoxa este invocata de unii - si asta nu doar din perspectiva a numerosi romani, ci, potential, chiar si a statului.

In loc de o sprijinire reala a intaririi Romaniei, riscul ar fi de slabire reciproca structurala.

De altfel, politizarea clerului era incercata de sovietici in Vest inca din anii '80 dintr-un motiv foarte simplu - aceasta impinge in sine spre secularizare si duce aproape inerent in putin timp (1-2 cicluri electorale) la pierderea "majoritatii" de perceptie favorabila. Daca fortele politice sprijinite au si agende economice proaste pentru tara respectiva, riscul de efecte negative este si mai mare.

Este nevoie, astfel, de o identificare a modelului societal national care sa fie cu adevarat in interesul Romaniei in prezent (si cu distinctia permanenta intre discutii pe valori crestine si politizare). Biserica Ortodoxa Romana are resurse intelectuale de mare calitate pe care se poate sprijini in acest sens.

Cu caracter mai general, sunt necesare strategii proactive din partea Bisericii Ortodoxe Romane, dar si a statului, cu privire la toate problematicile de mai sus, inclusiv la nivelul seminariilor si facultatilor de teologie.

Pentru ca problematicile mentionate deja se alimenteaza partial intre ele, este nevoie de o abordare, in buna parte, integrata. ***

[i] Stat in sens larg - unele contributii sunt suportate de la bugetele locale, modificari suplimentare urmand sa intre in vigoare in aceasta privinta in curand.

[ii] Am folosit terminologia ortodoxa avand in vedere subiectul articolului.

[iii] In diaspora, veniturile fixe sunt, de regula, si mai reduse raportat la costul vietii, cu unele exceptii.

[iv] Nu beneficiaza de procentul crescut personalul clerical de la unitatile de cult care obtin venituri din inchirierea, arendarea si concesionarea proprietatilor, aspect ce poate descuraja folosirea in mod cat mai economic a proprietatilor respective.

[v] Raportat la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare si la unele acte normative speciale cu privire la unele judete. Segmente restranse din personal sunt platite la nivelul salariului de baza al functionarilor cu care sunt asimilate.

[vi] Printre cele mai cunoscute versete in acest sens fiind Ioan, 17,21 si Galateni 3,28.

[vii] A se vedea, de ex, cartea sa - "Love Letter to America".

[viii] De ex., (a) implicarea in campanii electorale amesteca foarte mult misticul cu profanul si antagonizeaza, (b) supra-dependenta de atragere de fonduri poate favoriza promovarea unor preoti mai buni la gestiune pur economica decat la misionariat efectiv, (c) folosirea de lacase de cult pentru concerte de tip laic amesteca planurile si submineaza, de fapt, masiv religiosul.

[ix] Pe langa nevoia de sprijinire a principiului ca frontierele nu se schimba cu forta, este prima sansa a Romaniei, in toata istoria sa, de a nu mai fi un stat intre sau exclusiv la marginea unor blocuri geopolitice.