Zf 24

In termeni economici, termenul "deficite gemene" ("twin deficits") se refera la existenta simultana a unui deficit bugetar - atunci cand cheltuielile statului depasesc veniturile - si a unui deficit al balantei comerciale, care apare atunci cand o tara importa mai mult decat exporta. Acest dezechilibru dual a fost, istoric, un semnal de alarma pentru economisti, indicand vulnerabilitati structurale cu implicatii critice pentru mediul de afaceri, pentru investitori si pentru populatie in general. Este situatia alarmanta in care se afla Romania de ceva vreme. Riscurile cu care vine acest fenomen sunt multiple, amintind doar cateva: cresterea inflatiei, cresterea dobanzilor, a riscului de tara, deprecierea monedei nationale, reducerea competitivitatii economiei in raport cu pietele externe sau chiar instabilitate sociala si politica.

Cu toate acestea, cel putin pe baza intensitatii si caracterului actiunilor intreprinse pana in prezent, urgenta impusa de pericolele asociate acestui fenomen pare sa nu fie pe deplin perceputa, iar acest lucru poate fi atribuit mai multor factori structurali, politici si institutionali. Anumite circumstante si perceptii specifice Romaniei contribuie astazi la o reactie mai lenta a factorilor de decizie. Este un scenariu periculos pentru ca experientele nefericite ale altor tari ne arata ca intarzierile si lipsa unor interventii ferme si adecvate gravitatii situatiei conduc de multe ori la crize majore. Ne uitam in continuare la cele mai importante dintre aceste perceptii si la riscurile pe care le comporta.

In primul rand, datoria publica a Romaniei care, desi se situeaza la un maxim istoric, este putin peste 50% din PIB, ramanand sub media Uniunii Europene si fiind semnificativ mai mica decat cea a tarilor care au trecut prin crize acute, precum Grecia. Acest lucru pare sa ofere decidentilor politici si publicului ideea ca exista "spatiu fiscal", chiar daca deficitele continua sa se adanceasca. Riscul major al acestei perceptii, si anume ca nivelul datoriei este gestionabil, este acela ca reduce presiunea implementarii de reforme fiscale si structurale relevante si urgente. Cazul Greciei din timpul crizei datoriilor suverane din anii 2010 reflecta cel mai bine riscurile aferente. Ani de gestiune fiscala defectuoasa, combinate cu un deficit comercial persistent au culminat intr-o criza financiara de proportii. Ne amintitm cum ratingul de credit al Greciei a fost retrogradat de mai multe ori, fortand tara sa solicite pachete de salvare de la creditori internationali, inclusiv Fondul Monetar International (FMI) si Banca Centrala Europeana (BCE).

In al doilea rand, apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana pare sa ofere perceptia unui "colac de salvare" financiar si politic pe care alte tari grav afectate de fenomen, precum Argentina sau mai recent Sri Lanka, nu l-au avut. Este adevarat ca prin intermediul fondurilor structurale si al celor din PNRR se finanteaza proiecte de infrastructura si dezvoltare a multor sectoare, ceea ce ajuta la compensarea presiunilor economice. Cu toate acestea, chiar si in scenariul unui grad de eficienta ridicata la nivelul absorbtiei fondurilor si implementarii reformelor, aceasta dependenta de resurse externe nu poate masca sau suplini vulnerabilitatile interne si poate intarzia implementarea de reforme esentiale.

In al treilea rand, un fenomen ce pare sa fi caracterizat dezvoltarea Romaniei in ultimii 35 de ani, este gandirea politico-economica pe termen scurt. Decidentii se concentreaza frecvent pe rezultate imediate, de cele mai multe ori dictate de ciclurile electorale, in detrimentul sustenabilitatii economice pe termen lung. Exemple frecvente includ reducerea impozitelor fara o baza fiscala solida, cresterile salariale necorelate cu productivitatea in sectorul public si majorarile de pensii nesustinute de contributii adecvate la bugetul asigurarilor sociale. Aceste politici stimuleaza temporar consumul si activitatea economica, oferind o iluzie de bunastare.

Cresterea consumului mascheaza insa dezechilibrele structurale ale economiei, cum ar fi dependenta excesiva de importuri, productivitatea scazuta si lipsa unor investitii strategice in sectoare esentiale. Astfel, aceasta orientare pe termen scurt contribuie la perpetuarea deficitelor gemene si la vulnerabilizarea economiei in fata unor eventuale socuri externe. Aceasta tendinta este agravata si de absenta unei strategii de tara coerente si pe termen lung. In timp ce state din regiune, precum Polonia sau Ungaria, si-au formulat planuri nationale de dezvoltare axate pe competitivitate, inovare si cresterea capacitatii de export, Romania continua sa opereze fara o viziune clara asupra viitorului sau economic.

De asemenea, in mare masura legat de cele de mai sus, Romania a inregistrat o crestere economica robusta in ultimul deceniu. Aceasta crestere a mascat unele riscuri asociate deficitelor, deoarece economia a continuat sa aiba o traiectorie pozitiva, in ciuda adancirii dezechilibrelor. Totusi, sa nu uitam ca aceasta crestere a fost in mare parte determinata de consum, existand imbunatatiri limitate la nivelul productivitatii sau diversificarii exporturilor, ceea ce a facut ca economia sa ramana in continuare vulnerabila. De asemenea, stabilitatea relativa a monedei nationale, sustinuta de o politica monetara prudenta a BNR, a contribuit la lipsa acestui sentiment de urgenta. Desi leul a fost supus unor presiuni de depreciere, acestea au fost treptate, evitand starile de panica la nivelul populatiei sau spiralele inflationiste observate in tari precum Turcia. Aceasta stabilitate este o alta cauza ce creeaza iluzia ca deficitele gemene sunt o problema mai putin presanta.

Nu in ultimul rand, spre deosebire de tari precum Grecia, Turcia, Argentina sau Sri Lanka, unde deficitele au dus la crize dramatice si imediate, Romania nu a trecut inca printr-un punct critic care sa mobilizeze opinia publica si mediul politic. In absenta unei crize acute, pericolele asociate acestui fenomen sunt adesea percepute ca o problema tehnica, pe termen lung, ceva ce nu capteaza atentia publicului si nici a mass-media. Riscul este ca aceasta absenta de pe radarul informational poate conduce la o stare de complacere si, implicit, la intarzieri in adoptarea unor interventii corective cu impact, pana cand socurile externe sau presiunile pietei vor forta astfel de masuri.

Luand in calcul toate cele discutate mai sus, lipsa unor actiuni robuste cu impact major pare intr-o oarecare masura explicabila in Romania, avand in vedere punctul de plecare relativ favorabil, comparativ cu alte economii. Trebuie sa intelegem insa faptul ca pericolul deficitelor gemene nu consta in impactul imediat, ci in capacitatea lor de a eroda stabilitatea economica a unei tari pe termen lung. Astfel, decidentii politico-economici trebuie sa recunoasca faptul ca vulnerabilitatile structurale - cum ar fi productivitatea scazuta, exporturile reduse, cheltuielile publice ineficiente si dependenta excesiva de consum - nu pot fi ignorate la nesfarsit.

Traiectoria actuala si relativa lipsa de perceptie a gravitatii situatiei pot conduce la provocari semnificative, mai ales daca anumite conditii externe, cum ar fi cresterea ratelor globale ale dobanzilor sau socurile preturilor la energie, intervin brusc. Intarzierea unor reforme relevante, cu impact decisiv, va creste doar costul ajustarilor ulterioare, pe masura ce spatiul fiscal se va ingusta si vulnerabilitatile economice se vor adanci.