HTC Desire 500

PRO

Am testat HTC Desire 500 timp de aproximativ 2 saptamani intr-o perioada in care m-am bazat foarte mult pe telefon ca o extensie a laptopului de la birou: perioada Black Friday. Nu i-am dat pace mobilului deloc: internet activ 24/7, sincronizare email pornita si browsing intensiv. 

Nu am simtit nicio secunda ca acesta ar avea o problema in acest ritm de lucru. Ce-i drept insa,  mi-am temperat de multa vreme dorinta de a avea un smartphone utilizat la adevarata lui valoare cu o autonomie mai mare de 12-14 ore. 

Acest Desire s-a incadrat in normele pe care i le-am impus din punct de vedere al bateriei.

Gama de pret in care se incadreaza (cca. 1000-1200 lei fara contract) il face un competitor direct cu  Samsung Galaxy Grand. Diferentele intre cele 2 modele sunt usor de trecut cu vederea, in favoarea HTC Desire 500: lipsa posibilitatii filmarii in rezolutie Full HD, ecranul mai mic si rezolutia de doar 1.6 MP la camera frontala. Avantaje insa: inaltimea si latimea mai mici, deci mai usor de tinut in palma, greutatea mai mica, autonomia declarata mai mare, precum si procesorul de sunet Beats.

Comparativ cu ultimul HTC pe care l-am detinut (Desire HD), HTC Desire 500 este o evolutie fireasca si care urmeaza linia descrisa de dezvoltarea Android-ului. HTC Sense este o frumusete de interfata, care ofera o alternativa foarte utila la aplicatia nativa de Facebook – poate singura disponibila in momentul de fata pe piata.

La capitolul sunet, castile din pachet sunt mediocre, insa cuplat la o pereche de casti Sony MDR (fără pretenții de a fi profesionale) lucrurile stau cu totul diferit: sunet clar, bas puternic, fara distorsiuni ori modificare a calitatii. 

Display-ul este foarte OK si am ramas placut impresionat integrarea pe care o are cu senzorul de lumina. In comparatie 1-la-1 cu un alt telefon – o gama total diferita, Nokia Lumia 520 – pot spune că s-a comportat mult mai bine si a reglat aproape instant, insa gradual, fara senzatia de „flick”, trecerea de la intuneric aproape obscur la lumina zilei.

Chiar si in soare direct, desi e glossy, ecranul este lizibil fara probleme, la luminozitate maxima. Asta vine insa cu un cost: de baterie. Ecranul consuma in conditii de lumina naturala puternica peste 30% din „sucul” bateriei.  

Concluzii: din 5 puncte maxim posibile, am oferit 4 pentru functionalitate, depunctand pentru lipsa memoriei interne mai mari, 4 pentru design pentru aspectul prea glossy pentru gustul meu, 3 pentru raport calitate pret deoarece costul „la liber” permite alternative mai ieftine cu performante similare, 4 pentru experienta in utilizare, deoarece camera foto dezamageste pentru cei 8MP declarati si pentru performantele din gama de pret. 

Camera foto e o dezamagire. In cazul in care conditiile de iluminare sunt slabe (amurg, ora 16-17), nu prea ai cum in natura sa scoti poze fara noise. Efectele te mai pot scoate la mal daca vrei sa faci doar o poza pentru retelele sociale, insa daca vrei s-o folosesti si la altceva decat a aduna Like-uri pe FB (publicat pe blog sau printat pe hartie) ar trebui sa te orientezi mai degraba spre un model mai scump.

Singura limitare de care m-am lovit si de care m-am simtit cu adevarat constrans a fost cea de spatiu intern pentru aplicatii. Un singur album de muzica sincronizat pe telefon l-a facut indisponibil pentru update-uri sau instalarea unor alte aplicatii. 

Personal, pe langa limitarea de spatiu, mai vad 2 motive ce m-ar impiedica sa imi achizitionez acest model: marimea de 4” care nu este tocmai pe gustul meu, fiind un fan al telefoanelor cu o diagonala in jurul valorii de 3,5” (care sa iti incapa in palma) si constructia din materiale glossy care este un magnet de amprente si care iti lasa mereu senzatia ca ai pus mana murdar pe el.