100 de locuri de vizitat

In 1921-1922, in contextul incoronarii regelui Ferdinand I si a reginei Maria ca suverani ai Romaniei Mari, comisia pentru organizarea serbarilor incoronarii a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu pentru ridicarea unui impunator Arc de Triumf in zona nordica a capitalei, pe soseaua Kiseleff. Din cauza timpului scurt, doar scheletul constructiei a fost turnat in beton armat, minunatele basoreliefuri exterioare fiind realizate din ipsos. Odata incheiate serbarile incoronarii (octombrie 1922), a avut loc o degradare progresiva, cauzata de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungand la inceputul anilor 1930 un "monument incomod" pentru imaginea Micului Paris interbelic.

De-abia in 1932, in urma unui articol al lui Mihai Mora intitulat sugestiv "O datorie imperioasa", situatia deplorabila a Arcului de Triumf revine in atentia opiniei publice, decizandu-se nu demolarea monumentului construit in 1922, asa cum cerusera unele personalitati, ci inlocuirea basoreliefurilor din ipsos de pe acesta cu unele definitive, din piatra sau marmura de Ruschita.

De data aceasta, autorul, acelasi Petre Antonescu, a dat edificiului o nota mult mai sobra in ceea ce priveste finisajul exterior, cerand artistilor pe care i-a cooptat la lucrari sa se incadreze in aceasta noua maniera de lucru. Printre artistii care au lucrat la finisaj se numara Constantin Baraschi, Alexandru Calinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea si Costin Petrescu, toti nume cunoscute in perioada interbelica.

Anul 1936 a fost consacrat integral definitivarii monumentului, pentru ca la 1 decembrie in acelasi an, cand se implineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu Romania, sa aiba loc ceremonia inaugurarii. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, regina Maria, a printului mostenitor Mihai, a membrilor guvernului Romaniei si a numerosi invitati de onoare din tara si din strainatate.

Forma sa este aceea a unui paralelipiped, cu o temelie de 25 x 11,5 m si o inaltime de 27 m. Stalpii pe care se sprijina monumentul au scari interioare, care duc spre terasa acestuia. Fatadele sunt decorate cu sculpturi in piatra, reliefuri, medalioane, coroane regale si chipurile Reginei Maria si a regelui Ferdinand, care au contribuit la unirea principatelor romane din anul 1918.

Dupa Revolutie, s-au montat doua medalioane de bronz cu chipurile regilor, acestea inlocuindu-le pe cele orginale.

Dupa ultimele lucrari de reabilitare, sub Arcul de Triumf au fost montate dispozitive speciale care sa preia socul in cazul unui cutremur putermic, chiar si de gradul 9.