Capitala de 100

Casa Melik a fost construita in a doua jumatate a secolului XVIII, pe cand Napoleon Bonaparte devenea prim-consul, iar dinastia Medicii din Italia se incheia. Desi au trecut mai bine de 200 de ani, Casa Melik se gaseste in acelasi loc in care a fost construita in 1770, in inima Cartierului Armenesc.

In a doua jumatate a secolului XVIII, un boier cu rang de spatar se decide sa-si ridice casa la bariera de rasarit a Bucurestiului, ce se intindea de la Podul Targului de Afara (in prezent Calea Mosilor), pana la Hanul Solacolu. Astfel apare strada Spatarului, intalnita si astazi in Cartierul Armenesc. De asemenea, in apropiere de strada Corbeni a existat pana in anul 1970 un havuz cu o fantana ce purtau denumirea de „putul spatarului”.

Casa Melik a fost construita in anul 1770, unele surse istorice luand ca referinta chiar anul 1760. Este ridicata de mesterii locului care obisnuiau sa construiasca locuintele dupa cum au invatat din strabuni. Cladirea din actuala strada Spatarului, nr. 22, prezinta planul unui conac boieresc de tara. In 1815, casa este cumparata de la urmasii spatarului de catre Chevorc Nazaretoglu. Apoi, casa este lasata mostenire lui Agop Nazaertoglu, care la randul sau ii lasa mostenire locuinta Anei Nazaertoglu ce se marita cu Iacob Melik in 1847. Dupa ce Iacob isi finalizeaza studiile la Paris, cei doi se muta in casa.

Azil pentru revolutionarii pasoptisti

In perioada studentiei pariziene, Iacob Melik se imprieteneste cu cei ce urmau sa devina revolutionari pasoptisti, iar in 1848 ii ascunde in podul casei pe Ion Heliade Radulescu, C.A. Rosetti si Ion C. Bratianu, ce fugeau de oamenii agiei. „Pentru aceasta fapta, Iacob Melik, ca simpatizant si participant al Revolutiei de la 1848, dupa esuarea revolutiei, este obligat sa se exileze”, precizeaza muzeograful Mihaela Murelatos. Iacob, impreuna cu sotia sa Ana, dar si socrul sau traiesc timp de noua ani in exil. O parte o petrec in „Stambul” si alta in Paris.

In decursul celor circa 250 de ani, casa a trecut prin mai multe renovari, insa structura sa a ramas aproape neschimbata. Influentele balcanice, singurul aspect ce iese din tiparul conacului boieresc, sunt reprezentate de olanele rotunde turcesti. Desi studiase arhitectura la Paris, Iacob Melik decide sa pastreze arhitectura originala a locuintei atunci cand este realizata renovarea casei, in 1857. Dupa moartea Anei Melik, casa devine azil pentru femeile sarace din comunitatea armena, iar apoi este locuita de chiriasi ce o aduc intr-o stare de degradare avansata.

O casa norocoasa

„A fost o casa norocoasa, pentru ca la anumite intervale de timp a beneficiat de cate o renovare care i-a mai prelungit existenta. Prima renovare a avut loc in 1822, a doua renovare realizata de Iacob Melik in 1857, a treia in 1920 si ultima in 1970, ce a pregatit casa sa devina muzeu”, declara Mihaela Murelatos. „A avut norocul ca nu a fost asezata intr-o zona de demolare. In apropiere se afla linia tramvaiului 16 si atunci cand a fost construita s-a trecut peste case, daca se construia in apropiere de Casa Melik, aceasta nu mai exista in prezent”, adauga muzeograful.

In prezent, Casa Melik s-a transformat in Muzeul Theodor Pallady ce gazduieste peste 800 de desene si gravuri ale artistului. Frumusetea casei a ramas si in mintea colectionarului Gheorghe Raut, director in perioada interbelica al filialei Bancii Marmorosch Blank din Paris. Atunci cand acesta decide sa doneze statului roman o mare parte din colectia sa de opere de arta aflate in apartamentul sau din Paris isi exprima si dorinta de fi expuse in Casa Melik. Statul roman accepta propunerea lui Gheorghe Raut, casa este eliberata de chiriasi si trecuta in custodia Muzeului National de Arta a Romaniei, iar dupa 50 de ani de la ultima restaurare, in 1970, casa este din nou renovata si pregatita pentru a deveni muzeu.O alta dorinta a lui Gheorghe Raut a fost ca muzeul sa poarte denumirea bunului sau prieten Theodor Pallady. In decembrie 1971, pentru prima oara, casa isi deschide portile pentru vizitatori.