Construita la inceputul secolului XX de catre arhitectul Nicolae C. Mihaescu, Casa ''Mita Biciclista'' este si in prezent un monument arhitectural si istoric. Insa o buna parte din faima cladirii i-a fost conferita de catre principala locatara: Mita Biciclista.
Maria Mihaescu s-a nascut in 1885 la Ditesti, judetul Prahova, intr-o familie modesta. Fiind o tanara ambitioasa, Maria accepta propunerea instalatorului neamt la care lucra mama sa si astfel isi incepe cariera de curtezana peste hotare. Devine initial amanta regelui Leopold al Belgiei. Dupa o perioada petrecuta in Paris, femeia se intoarce in Romania si se muta in cladirea cunoscuta in prezent cu denumirea de Casa ''Mita Biciclista''. Locuinta, construita in stil art nouveau, pastreaza si in prezent farmecul interbelic, ferestrele sale fiind impodobite cu basoreliefuri cu lei si cupidoni. Arhitectul Nicolae C. Mihaescu, despre care nu se stie sa fi fost ruda cu Mita, este cel care a proiectat si actuala cladire a Ministerului Educatiei Nationale, Palatul Sinodal al Manastirii Antim, precum si fostul Palat al Societatii Functionarilor Publici din Piata Victoriei.
Casa situata in apropiere de Biserica Amzei i-ar fi fost acordata Mitei de catre viitorul rege Ferdinand I, unul dintre admiratorii sai. Tanara era considerata o cocota de lux, fiind curtata de cei mai influenti barbatii ai vremii. Se spune ca Octavian Goga, Nicolae Grigorescu si chiar regele Manuel al Portugaliei au admirat frumusetea Mitei. Presa vremii relata ca Mita a frant multe inimi in tineretea sa, desi regele Manuel o ceruse insistent de nevasta, ea il preferase pe doctorul Nicolae Minovici, fondatorul societatii „Salvarea”.
Spiritul sau excentric a fost observat si de ziaristul George Ranetti care i-a oferit porecla de Mita Biciclista dupa ce a observat-o in timp ce se plimba pe bicicleta pe Calea Victoriei, la sfarsitul secolului XIX. In fapt se spune ca Mita a fost prima femeie care a pedalat in pantaloni pe bicicleta.
<
Mita si politicienii
Devine una dintre femeile influente ale vremi si nu ne referim aici doar la dictarea noilor trenduri in moda, ci si la influentarea unor decizii ale personajelor politice din acele vremuri. In ziarul ,,Adeverul'' numarul 8714, din 14 decembrie 1913, Mita este denumita „o doamna irezistibila, care face sa cada toate barierele”. Tot in acelasi numar al ziarului, Mita este acuzata ca ar fi cumparat pentru ministrul Constantin G. Dissescu o masina. „Ziarul d-lui Filipescu acuza pur si simplu pe d. Dissescu ca a cumparat un automobil pentru ministrul de culte si instructiune publica, prin intermediul d.nei Maria Mihailescu, pe care publicul o cunoaste mai bine sub sobrichetul de Mita Biciclista, desi aceasta onorata doamna astazi nu mai merge pe democratica bicicleta, ci intr-un elegant automobil, platit in parte, insinueaza Epoca, cu suma de 4000 de lei produsi din samsarlacul pe care l-a facut cu cumpararea masinii d-lui ministru Dissescu”.
Intr-un alt numar al ziarului este aratata inca odata prezenta Mitei printre cele mai inalte cercuri politice. Femeia fusese vazuta in cartierul general al armatei inbracata in uniforma de rosior, fapt ce provoaca indignare printre jurnalisti si oamenii de rand. Femeia devine atat de cunoscuta incat ziarele de la Viena o numesc eronat „Printesa Michaescu din Romania” intr-un articol in care se vorbeste despre faptul ca femeia ar fi cumparat o palarie in valoare de 4.800 de coroane. Revista „Furnica” sustine intr-un articol, din 14 iulie 1911, ca palaria extrem de scumpa i-ar fi fost cumparata Mitei de catre „d-l Dreler, arhimilionarul berar din Viena”.
Gratioasa regina a demimondului bucurestean
Mita detinea propria sa trasura, o masina coupe si servitori polonezi carora le vorbea in franceza, desi acestia nu intelegeau nimic din ce spunea femeia. In fiecare zi lua cina la Athenee Palace si se vopsea la cel mai scump salon de pe Calea Victoriei. Intr-un alt numar al revistei umoristice „Furnica” (din 5 iunie 1907) regasim valorea mosiei pe care o detinea Mita, de peste 300.000 de lei.
In locuinta sa de pe strada Lascar Catargiu, Mita organiza evenimente artistice dupa cum regasim intr-un anunt din revista „Furnica”, din 11 februarie 1911. „Gratioasa regina a demimondului bucurestean a pus la dispozitie subsolul luxoasei d-sale locuinte... pentru o expozitie permanenta de pictura si sculptura”. Un alt gest considerat excentric pentru acea perioada era reprezentat de faptul ca femeia facea baie in mare in bikini, in timp ce restul persoanelor ramaneau in halat atunci cand se scaldau in public.
Gesturile sale excetrice nu se opresc aici, „demimondena”, dupa cum o numesc publicatiile vremii, detinea cai cu care participa la diferite curse. Din revista „Furnica” (numarul din 3 octombrie 1904) aflam cum unul dintre caii Mitei se spune ca a ajuns primul la premiul „Fulger” de la cursele din Braila.
Cand coana Mita se face femeie de casa apar problemele
In 1940, Mita se casatoreste cu generalul Alexandru Dimitrescu, moment in care apar si primele probleme pentru dama din Bucuresti. Este nevoita sa se mute la mansarda si sa inchirieze cateva camere pentru a se intretine. Se spune ca in ciuda saraciei in care traia, femeia nu si-a abandonat tabieturile vechi, cina de la Athenee Palace si mergea la coafor. Alexandru Predescu prezinta, in cartea sa „Vremuri vechi bucurestene”, aspectul Mitei pe vremea cand ajunsese deja la batranete: „Am intalnit-o pe Mita Biciclista in 1957, cred ca avea peste 75 de ani, era o doamna foarte furioasa, arata ciudat, parul negru, negru, era vopsit strident, in contrast cu fata-i alba, iesita parca dintr-un sac cu faina de grau. Era de o voiciune neobisnuita si de o eleganta desueta. La gat avea un medalion de aur masiv sustinut de cateva siruri de zale fine. Pe figura vestejita luceau doi ochi fantastici, doi ochi negri din care emanau parca efluvii magnetice...”. O alta barfa a vremii era ca femeia isi imbraca sotul in haine ponosite si il trimitea la cersit pentru a-si putea intretine tabieturile.
Dupa moartea Mitei, casa a revenit urmasilor ei care au vandut-o unor spanioli pentru o suma infima. Imobilul a fost restaurat in 1985 dupa planurile arhitectilor Doina Constantinescu si Al. Orasanu.