100 de locuri de vizitat

In Tara Hategului, pe un colt de stanca dintre culmile impadurite ale Muntilor Retezat rasare o cetate in ruine, cu care seamana foarte bine un castel ilustrat intr-o carte a lui Jules Verne din 1892. Se pare ca nu e o simpla intamplare ca romanul poarta titlul “Castelul din Carpati”, iar grafica acelei prime editii franceze inseamna probabil mai mult decat imaginatia autorului. Cu sau fara numele lui Jules Verne pus alaturea, Cetatea Colt a cnejilor Candea ascunde intre ziduri, la fel de romantic precum intr-o poveste, amintiri ale vremurilor de vitejie din tinuturile romanesti.

In indepartatul Ev Mediu, Tara Hategului era impartita in cnezate, iar conducatorii acestora aveau putere economica si militara. Din familiile nobiliare de seama a facut parte si Candea din Rau de Mori, devenita mai tarziu Kendeffy. Luptatori curajosi in bataliile contra otomanilor si aliati ai Ungariei, membrii acestei familii vor fi rasplatiti cu functii politice si isi vor vedea averile crescand. Candestii au construit curti nobiliare fortificate si biserici ortodoxe pe mosiile lor, unele pastrate in intregime, altele aflate azi in ruina. Biserica si cetatea din Suseni formeaza doar o parte din mostenirea cnezilor din Rau de Mori.

Dar Jules Verne si “Castelul din Carpati”? In romanul sau, scriitorul francez descrie un castel ce seamana bine cu Cetatea Colt, desi niciunde nu se confirma ca aceasta a fost sursa de inspiratie literara. Unii spun ca Jules Verne ar fi aflat despre ea de la geograful Elisee Reclus, altii afirma ca scriitorul chiar a vizitat-o, in timpul calatoriei sale prin Transilvania alaturi de o femeie frumoasa, pe care ar fi iubit-o in secret.

Poteca de urcare la Cetatea Colt, chiar de isi pierde din cand in cand marcajele, e deja batatorita si urmeaza firul ingust al unui torent care a despicat usor panta muntelui. Mergi prin padure deasa, cu crengi aparand pamantul de soarele arzator al verii. Urcusul nu e nici lesnicios, dar nici provocare mare, iar 20-25 de minute sunt de ajuns ca sa iesi la o rascruce: spre dreapta o ia poteca pentru cetate, spre stanga drumul te duce la Nucsoara. De aici, panta se potoleste, padurea se deschide si in scurt timp iesi intr-un luminis. Ca la intrarea in orice sit istoric ce se respecta, dai de un panou mare cu informatii detaliate despre cetate, dintre care nu lipsesc referirile la romanul lui Jules Verne. Printre varfurile copacilor, zaresti pietrele maronii din donjonul locuit acum 730 de ani de familia Candea.

Doar cateva parti din Cetatea Colt au rezistat pana azi si e greu sa iti imaginezi ce elemente de constructie formau aceste ziduri inguste si inalte de cativa metri. Aici gasesti un arc de piatra, dincolo o fereastra neregulata sau, poate, o intrare boltita. Perdele de iedera si rugi teposi tin loc de usi si ornamente. Doar daca stai lipit de vreunul din ziduri si privesti in sus, la pietrele prinse unele de altele, poti simti puterea de altadata a cetatii. Fortificatia trebuie sa fi fost impresionanta la vremea ei de glorie.

Cel mai bine s-a pastrat corpul donjonului, desi cele patru laturi ale lui au si ele rupturi ca niste cicatrici. Pe timp de lupta, aici s-ar fi adapostit cnejii, fiindca acest turn era bine aparat de prapastie, dintr-o parte, si de zidurile masive, din cealalta parte.

Azi, ruinele Cetatii Colt se afla in grija pasarilor, a paianjenilor harnici si a soparlelor fricoase. Verdeata salbatica creste nestingherita pe langa si printre pietrele ramasitelor de ziduri, multe din ele scrijelite de turistii rataciti pe aici. Nu poti afla mai multe despre Candesti, cetate si Jules Verne decat iti scrie panoul de la intrare. Dar poti sa privesti in voie spre Tara Hategului si Retezat, de pe pietrele uitate pe coltul de stanca de la Suseni. Articol preluat din descopera.ro