Comunicare

In materie de istorie comunicarea are teoriile ei, iar cand e vorba de spatiul romanesc teritoriul care leaga tablitele de la Tartaria si tabletele electronice este locuit de tot felul de fapte.

Orice copil care a trecut prin scoala romaneasca stie ca documentul cel mai vechi pastrat in limba romana este o scrisoare. Neacsu Lupu, cel care a scris-o in iunie 1521, de la Dlagopole (Campulung Muscel) era negustor si legatura sa cu judele Brasovului, Johannes Benkner, pe care il avertizeaza in textul cu pricina de intentiile turcilor, era destul de veche, daca ne gandim ca numele sau apare intr-un proces brasovean cu un deceniu inaintea scrierii. Asta daca ne pasa sa si intelegem ce se comunica.

Altfel, distractia identificarii intre semne si comunicare in teritoriul pe care il numim azi Romania le-a dat ocazia pasionatilor de mistere sa coboare pana in secolul al VI-lea inaintea erei noastre. Ce scrie pe cele trei tablete de lut descoperite la Tartaria in 1961 a aprins imaginatia multor entuziasti, dar cum nu s-a putut dovedi ca este vorba despre scris, nici pentru comunicare nu se poate baga mana in foc. Mai mult, tablitele au fost arse dupa descoperire, astfel ca nici datarea lor nu s-a facut decat dupa vechimea scheletului langa care se spune ca au fost gasite. Omul traise pe undeva in perioada 5300-5500 inaintea erei noastre, dar daca autorul a vrut sa spuna ceva sau a fost contemporan cu cel care s-a ales cu calitatea de destinatar nu se poate comunica.