Capitala de 100

"Odata cu Revolutia din decembrie 1989, Muzeul Satului isi recapata individualitatea. Campaniile de cercetare si achizitii din ultimii ani au dus la cresterea patrimoniului din expozitia in aer liber si din colectii. Dar cum totul este istorie, a urmat o perioada dificila, care a durat pana in anul 1990 cand Muzeul Satului s-a aflat din nou in dificultate, datorita ideii absurde a conducerii Romaniei ca reprezinta un stadiu de inapoiere si, ca atare, Muzeul trebuie desfiintat. Din fericire, un numar insemnat de oameni de cultura, specialisti din diferite domenii si chiar politicieni, precum si personalul muzeului, au facut tot ceea ce le-a stat in putere pentru a tergiversa desfiintarea acestei institutii remarcabile.

Anul 1990 marcheaza o noua etapa in dezvoltarea Muzeului Satului caracterizata prin extinderea teritoriului, efectuarea de restaurari masive, completarea patrimoniului cu noi monumente valoroase, organizarea de expozitii, publicarea de studii. Din nefericire, au loc doua incendii, unul in septembrie 1997, altul in februarie 2002, ceea ce a bulversat intreaga activitate pornita cu atata elan in 1990. Dupa acest ultim sinistru, incepe o alta perioada in istoria muzeului. Intreaga activitate a echipei - instalata imediat dupa ultimul incendiu care a distrus cinci gospodarii, o cherhana si o moara - s-a concentrat, din primul moment, asupra refacerii sectoarelor afectate. Din martie pana in decembrie, urmele dezastrului au disparut.

Au fost organizate depozitele de patrimoniu, bazele de date, atelierele si laboratoarele de restaurare. Toate aceste realizari au cerut un efort material considerabil, asigurat de Ministerul Culturii si Cultelor. Prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 742/2003, art. 18 litera D, Muzeul Satului din Bucuresti isi schimba denumirea in Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti.Amplasat intr-o admirabila zona verde, pe malul lacului Herastrau, muzeul reuneste aproximativ 300 de constructii (case, anexe, ateliere, biserici). Din Moldova au fost aduse 10 gospodarii, printre care: casa din Straja (datand din 1760) si casa din Fundu Moldovei cu foisor si prispa larga. Dintre gospodariile dobrogene atrag atentia casa din Ostrov cu prispa sustinuta de stalpi frumos ornamentati, gospodaria lipoveneasca (1898) si cherhanaua, ambele din Jurilovca. Arhitectura populara din Muntenia este ilustrata, printre altele, de frumoasa gospodarie din Chiojdu, construita din bolovani si avand un foisor cu stalpi ciopliti si balustrada din scandura traforata.

Amplasat intr-o admirabila zona verde, pe malul lacului Herastrau, muzeul reuneste aproximativ 300 de constructii (case, anexe, ateliere, biserici). Din Oltenia au fost aduse doua locuinte arhaice (bordeiele din Draghiceni si Castranova), dar pe langa alte gospodarii din aceasta parte a tarii se impune casa din Curtisoara, de la inceputul secolului al XIX-lea), tipica pentru asezarile zonei de deal. Transilvania ne ofera o mare diversitate de constructii: casa din Salciua (Tara Motilor) cu un acoperis enorm din paie, modesta casa din nuiele lipite cu lut din Dumitra, casa din Dragus, cu un exterior extrem de bogat in ornamente (stergare, ceramica smaltuita, paretare etc).

Dintre instalatiile tehnice aflate in muzeu, cele mai importante sunt moara de vant din Dobrogea, atelierul de olarie din Horezu, pive si valtori actionate de apa. Modul de viata traditional este redat in Muzeul National al Satului prin ansambluri formate din gospodarii complete. Principiile care au stat la baza organizarii expozitiei in aer liber sunt: - principiul istoric prin care este reprezentat habitatul traditional in dezvoltarea sa spatiala, intre secolul al XVII-lea si inceputul secolului al XX-lea. - principiul geografic - vizitand muzeul poti cunoaste comparativ arhitectura traditionala, monumentele fiind grupate pe provincii istorice (Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea si Moldova). - principiul autenticitatii - toate constructiile sunt originale, desfacute piesa cu piesa, transportate in conditii deosebite si remontate in muzeu, reconstructia interioarelor respectand in general o viziune de sinteza, specifica secolului al XIX-lea.

Monumentele, in totalitate originale, sunt marturii de viata traditionala romaneasca, dar, in acelasi timp, constituie si ilustrarea unei anume conceptii muzeologice si de prezervare a patrimoniului construit; ele ilustreaza un drum parcurs de la primele cercetari coordonate de Dimitrie Gusti pana in prezent, drum presarat cu inca 18 muzee, care l-au luat ca punct de reper."