Cultura si divertisment

Despre Agarbiciu se pot spune multe atunci cand vine vorba de vechile cetati sasesti, iar in satul aflat la aproape 40 de kilometri de Sibiu si alti 20 de Medias, si acum se mai stie de vremurile in care fanfara canta, in noptile de Craciun si Anul Nou, din turnul Bisericii Evanghelice. Dupa pandemie, lumea a inceput sa vorbeasca si despre "branzeturile dumnezeiesti" produse la o ferma din sat, de nimeni altul decat de preotul greco-catolic, caruia Cel de Sus i-a randuit cinci copii si o sotie care vorbeste fluent in patru limbi. Ioan Nicolae Madaras este originar Alba, insa viata l-a adus in judetul vecin: "Am absolvit liceul din Aiud, profilul veterinar, iar apoi am urmat Institutul Teologic din Blaj. Pentru o perioada scurta de timp, am fost preot in Radesti, langa Ciumbrud, apoi, in 1998, am preluat parohia greco-catolica din Agarbiciu", spune el. Devenit sibian, parintele Madaras a ajuns sa se ingrijeasca de comunitatea greco-catolica din sat si de mica biserica aflata la marginea soselei care leaga Sibiul de Medias. Casa ii este plina: alaturi de sotia sa Gabriela, educatoare in sat, au cinci copii: "Cel mai mare implineste 26 de ani, iar mezinul are 17. Toti sunt baieti muncitori fiindca viata nu ne-a fost tocmai usoara". "Din salariile noastre nu ne permiteam sa cumparam laptele si branza de care aveam nevoie, asa ca ne-am luat o vaca", spune parintele despre un moment care ilustreaza perfect o veche povata: "celui flamand nu-i da un peste, ci invata-l sa pescuiasca". Incet-incet, numarul vacilor a inceput sa creasca, iar parintelui sa i se alature, rand pe rand, cei cinci baieti, in munca deloc usoara de la ferma: "Am construit de la zero un grajd si o casa exact pe locul unde odinioara se spune ca ar fi fost vatra satului. Apoi, am adus o rasa aparte de vaci, , care dau un lapte bogat in cazeina, o proteina benefica sistemului imunitar." "Sunt foarte blande, nu au coarne, iar laptele le este foarte gras, numai bun de facut smantana sau branza", spune parintele in timp ce mangaie o vacuta venita sa-si salute vizitatorii. Despre ceea ce musteriii le numesc "branzeturi dumnezeiesti", aluzie la gust, dar si la statutul sau in fruntea enoriasilor, parintele Madaras nu tine nimic secret: "Hrana trebuie sa fie bogata, curata si diversificata. Avem culturi de porumb si lucerna pe Valea Buii si in zona Agarbiciului. Apoi, cand facem branza, nu utilizam sare iodata, ci doar din aceea mare, la sac. In rest, trebuie sa ai rabdare si pasiune pentru tot ceea ce faci". Din mainile parintelui, cele cu care da binecuvantari enoriasilor, ies delicatese alb-galbui: telemea untoasa, unt vartos, smantana cremoasa, cascaval cu crusta semi-tare, sau branza framantata. "Cea mai migaloasa este branza topita: trebuie sa o amesteci vreo doua ore, la foc scazut. Recunosc ca sotia mea o face cel mai bine", recunoaste parintele sprijinul dat de preoteasa, cea care vorbeste fluent in romana, engleza, italiana si franceza. La ferma familiei Madaras gasesti ceva cu totul neasteptat pentru un astfel de loc: intr-o incapere, parintele si fiii sai au amenajat o capela. "Petrec mult timp aici, ma rog si ii multumesc Domnului pentru tot ce avem. Pana la urma, Dumnezeu este oriunde, chiar si la o ferma de vaci". O biblie veche si groasa, o cruce, icoane, un tablou vechi reprezentandu-l pe Iisus rastignit, o masa acoperita cu o tesatura alba cu fire aurii, mobileaza micuta incapere de rugaciune. De doi ani, parintele-fermier a renuntat la televizor, preferand o izolare ce-i tine mintea limpede: "Vedem cum toata lumea se cearta cu toata lumea. Cum sa-i dau dreptate cuiva, fara sa fiu sigur ca nu gresesc? Am decis sa mizez pe Hristos, caci doar alaturi de El nu am cum sa gresesc". "Principala diferenta intre ortodocsi si greco-catolici este legata de recasatoria in biserica a celui divortat. La greco-catolici, preotul nu te recasatoreste pentru ca ai jurat o data iubire in fata lui Dumnezeu. Si ai jurat ca doar moartea te va desparti si nu omul, fie el notar sau judecator. Daca barbatul ar sti cat de scurta este viata, ar saruta mana sotiei sale in fiecare zi". Pe portiunea sa din "Terra Saxonum", Via Transilvanica strabate o buna bucata din judetul Sibiu, trecand si pe langa ferma parintelui Madaras. Drumetii sunt condusi spre Copsa Mica sau Axente Sever, localitati bogate in marturii istorice legate de comunitatile sasesti care au intemeiat aceste asezari.