Opinii

Nu am intalnit inca o persoana cu adevarat fericita care sa nu fie mandra, intr-un fel sau altul. Mandra de munca sa, de realizarile sale, de arta sa, de familie, de echipa sa - de impactul sau in lume. Totusi, in naratiunea curenta, mai ales in ultimii ani, evitam sa celebram virtutile mandriei.

O asociem cu egoul - si "egoul este dusmanul", se spune. Modestia si moderarea par calea catre salvare in aceasta lume haotica, furioasa si polarizata. La urma urmei, nu este mandria unul dintre cele sapte pacate, poate cel mai periculos dintre ele? Mandria orbeste, raneste, naste aroganta, narcisism si lacomie. Nu-i asa? Va invit sa exploram mai profund acest subiect. Vreau sa sustinem argumentul pentru mandrie - dar pentru man-dria autentica.

Mandrie autentica vs. mandrie hubristica Pentru inceput, sa intelegem natura umana. Suntem mai mult decat "homo economicus"; dorim statut, glorie, pres-tigiu, apartenenta sociala. Suntem motivati de iubire si mandrie; dar si de invidie si rivalitate. Aceasta este reali-tatea. Aceasta realizare ne va ajuta sa construim "cazul mandriei". In cercetarea psihologica, mandria ia doua forme: mandria autentica si mandria hubristica. Mandria autentica este o emotie pozitiva care apare dupa realizari specifice, intarind sentimentul valorii de sine. Este o satisfactie profunda, un sens pentru o viata traita intr-un anu-mit fel, fiind cat mai apropiata de definitiile fericirii si satisfactiei de viata.Psihologii evolutionisti cred ca mandria autentica ne ajuta sa ne adaptam - pentru ca ne incurajeaza sa abordam viata cu entuziasm si sa ajutam pe altii. Mandria hubristica, pe de alta parte, apare fara vreo realizare semnificativa sau motiv justificat.

Este o opinie de si-ne exagerata, aroganta, exces de incredere, complacere. Este vanitate, narcisism, o lipsa de empatie si tendinta de a manipula. Termenul hubris vine din greaca - ￎￎￏￎￏ - si inseamna "mandrie excesiva, care incalca limitele umane", o insulta .

Cititi continuarea pe www.businessmagazin.ro