Opinii

E inceput de an si companiile au aflat care este marja profitului si cat pot oferi ca sponsorizare fundatiilor sau asociatiilor, a caror activitate vor sa o sustina in perioada urmatoare. Pentru a fi o cheltuiala deductibila, sumele care pot face obiectul sponsorizarii, conform Codului Fiscal sunt minimul dintre doua limite: 20% din impozitul pe profit datorat SAU 0,75% din cifra de afaceri.

La un calcul simplu, orice contabil poate spune care este suma pe care o companie o poate directiona catre activitati filantropice sau de mecenat. Exista si o serie de limitari impuse de lege referitoare la activitatile care pot face obiectul sponsorizarii. De exemplu, beneficiarul nu poate, din suma primita, sa faca publicitate comerciala sponsorului. Sunt reglementate si relatiile dintre partile unui contract de sponsorizare. Astfel, conform unei analize realizate de catre EY Romania nu sunt deductibile sponsorizarile catre un ONG de catre o persoana juridica, ce conduce sau controleaza direct entitatea pe care o sponsorizeaza, dar nici sponsorizarea reciproca intre persoane fizice sau juridice si nici sponsorizarea efectuata de rude sau rude prin alianta pana la gradul al patrulea, inclusiv.

Avand in vedere cele de mai sus, ramane totusi o plaja larga de activitati si un evantai generos de optiuni in randul entitatilor non-profit care pot beneficia de sponsorizari, peste 20.000 de organizatii active, conform ARC Romania. ChatGPT, in lipsa unor informatii oficiale de la INS sau Ministerul Finantelor estimeaza, agregand studiile publicate pana in prezent, ca doar intre 40% si 50% dintre companiile din tara noastra folosesc facilitatea fiscala de a face sponsorizari deductibile.

Acum ca am creionat tabloul macro si am dibuit informatiile legale si numerice, putem trece la chestiuni strategice, mai degraba interesante pentru C-level si anume, care sunt resorturile prin care se iau deciziile referitoare la proiectele ce vor fi sponsorizate. Cercetari facute in anii anteriori, ca parte a unor proiecte implementate de SNSPA, dar si analiza de piata facuta de colegii mei de la Fundatia Progress, au aratat ca deciziile acestea se iau in interiorul companiilor, in general, intr-o maniera tip bottom-up , respectiv persoane din middle managementul departamentelor de comunicare, CSR, resurse umane sau marketing scaneaza piata sau primesc propuneri directe de la organizatiile care au nevoie de sponsorizare.

Proiectele care trec de acest prim filtru sunt apoi transmise spre directori sau CEOs, urmand ca deciziile finale sa fie luate in board-urile companiilor. Exista si cazuri de decizii transmise up-bottom , cand executivii decid nu doar directia strategica spre care vor merge sumele din sponsorizari, ci si recipientii acestora. In multe situatii companiile, mai ales dupa ce au avut o colaborare de succes cu o organizatie, iar cauza sau activitatile propuse raman de actualitate, prefera sa continue un parteneriat si sa limiteze sponsorizarile catre noi entitati. Fiecare dintre abordarile de mai sus au si avantaje, si dezavantaje.

Cel mai important insa, e ca sumele donate sa genereze impact maxim pentru beneficiarii directi ai proiectelor, iar bugetele sa fie corect si judicios utilizate. Ca urmare, in alocarea sumelor de sponsorizare, companiile pot folosi doua tipuri de strategii:

Strategii de limitare a bias-ului individual sau de echipa. In acest caz, e nevoie ca decidentii sa ia in calcul criterii obiective de alegere a recipientilor finantarii. Un articol recent al Harvard Business Review propune 4 principii: scop (care sunt valorile in care crede compania si in care cred oamenii ei), influenta stakeholderilor (ce incearca partile co-interesate sa ne comunice, fie ca acestia sunt clienti, angajati, investitori sau comunitati), stiinta si tehnologie (ce spun datele despre impactul nostru viitor, respectiv ce tehnologii emergente pot schimba sau ameliora impactul ESG generat de companie) si valori de business (ce afecteaza profitabilitatea companiei, respectiv potentiale amenzi sau reduceri de costuri, riscuri care pot reduce veniturile, valori intangibile ce pot fi create, inclusiv reputatie). Masurarea impactului social. In acest caz, echipele de decizie trebuie sa poata prezenta in fata board-ului care este impactul generat de investitiile pe care le fac in proiectele lor de ESG / CSR / filantropie. Exista instrumente care pot ajuta in acest sens, iar acolo unde costurile sunt dificil de cules direct, se pot folosi proxy-uri financiare. Unul dintre aceste instrumente ce pot fi utilizate cu succes este Social Return on Investment , o metodologie creata de fiscul britanic si adaptata pentru Romania de o echipa de cercetatori din care fac parte. Aceasta metodologie cuantifica in bani beneficiile sociale, economice si de mediu pe care le genereaza proiectele sponsorizate de companii.

Deciziile referitoare la sponsorizari pot parea bagatele, firimituri sau subiecte puse la " si altele " in sedintele Consiliilor de administratie sau pe lista de activitati ale celor de la C-level. Insa daca luam in considerare ca, cel putin la nivelul anului 2020, aproximativ 100 de companii din Romania au donat in plina pandemie 24 de milioane de euro, cu o medie per companie de 240.000 de euro, observam ca sumele care circula pe piata ar putea ajuta strategic nu doar domenii de activitate, ci si comunitati sau generatii intregi, in a caror dezvoltare sau educatie putem investi intelept.

Investitia inteleapta inseamna in plus sa evaluezi reputatia ONG-ului cu care te insotesti, transparenta in raportare, capacitatea de a oferi informatii valide in documentele narative si financiare si auditari externe pe proiecte. Istoricul si memoria organizationale dar si capacitatea de inovare, raspunsul documentat la provocarile sociale sau de mediu sunt alte doua fatete ale credibilitatii partenerilor non-profit. In concluzie, o combinatie buna, un mariaj fericit este acela in care partenerii se potrivesc la valori, la principii de munca si directii strategice de interventie si pot demonstra impactul activitatilor pentru binele comun.

Dr. Camelia Crisan este CEO al Fundatiei Progress, lector universitar la SNSPA si doctor in sociologie cu o teza in domeniul Responsabilitatii Sociale a Corporatiilor (RSC).