Opinii

Ce fel de economie are Romania in acest moment? O economie antreprenoriala sau o economie bugetara? Daca ne uitam la numarul de firme, 899.000 sunt firme mici, mijlocii si micro. La polul opus, primele 1.000 de companii cele mai mari din Romania realizeaza aproape jumatate din cifra de afaceri totala din business.

Desi, din punct de vedere fiscal, al impozitelor si taxelor pe companii, Romania sta bine, chiar foarte bine, din punct de vedere al birocratiei stam foarte prost. Taxele mici sunt anulate de forta vazuta si mai putin vazuta a birocratiei bugetare, care devine din ce in ce mai fanariota si isi consolideaza pozitia in fiecare an.

La un moment dat, antreprenorii se satura de a face business si pur si simplu nu mai vor sa creasca, nu mai vor sa faca investitii, nu mai vor sa faca angajari, nu mai vor sa se lupte si cu statul, si cu angajatii. Pe langa faptul ca taxele pe munca sunt mari, companiile se confrunta si cu legislatia muncii, care, in Romania, favorizeaza angajatul.

Poate ca asa si trebuie sa fie, pentru a mai tempera puterea patronilor, a managementului, a actionarilor. Un angajat poate sa plece cand vrea el, practic peste noapte, in schimb, o companie nu-l poate concedia oricand doreste. Romania a ajuns pe un platou de 350-400 de miliarde de euro PIB pe an, adica valoarea adaugata realizata in business si economie intr-un an.

Avand in vedere incertitudinea in care a intrat lumea capitalista, lebedele negre si tensiunile geopolitice care au cuprins lumea occidentala, costurile ridicate de finantare si dobanzile mari, foarte multe companii nu mai risca sa investeasca, nu mai risca sa creasca prin expansiune organica, ci doar, cel mult, prin achizitia altor companii.

O piedica in calea cresterii pe piata locala este legislatia muncii, care este mai degraba o legislatie de stat decat una antreprenoriala. Discutand cu un avocat pe aceasta tema, el mi-a semnalat faptul ca firmele prefera sa angajeze doar strictul necesar, pentru a nu se confrunta ulterior cu probleme cu angajatii atunci cand vremurile de business s-ar putea sa nu fie favorabile si sa ajunga in situatia in care trebuie sa faca restructurari de personal.

Poate ca piata muncii ar fi mai dinamica, ar aparea mai multe posturi pe piata, daca, in momentul in care face o angajare, compania ar sti exact costurile pe care trebuie sa le plateasca in cazul unei concedieri si sa le bugeteze de la inceput. Adica sa renunte la un angajat de pe o zi pe alta, platind un cost stabilit initial intre parti: 3, 5, 10, 12 sau 24 de salarii compensatorii. Avocatul spune ca, daca ar exista aceasta varianta, companiile ar angaja mult mai multi oameni si ar oferi salarii mai mari, avand siguranta ca pot renunta la angajati atunci cand vremurile economice nu sunt favorabile.

Aceasta ar permite firmelor sa-si gestioneze mai eficient resursele, fara a fi nevoite sa ajunga in tribunale, unde litigiile pot dura luni sau chiar ani. Legislatia muncii din Romania favorizeaza contractele pe perioada nedeterminata, iar pentru o companie, operarea unor restructurari de personal poate fi un adevarat cosmar. Din teama de procese indelungate, de proteste sau de reactiile de pe platformele de social media, companiile prefera sa opereze cu un numar minim de angajati si sa faca recrutari doar in situatii absolut necesare. Economiile moderne sunt extrem de dinamice, iar revolutiile tehnologice afecteaza industrii intregi.

Firmele au nevoie de flexibilitate pe piata muncii, astfel incat sa poata face angajari si concedieri fara complicatii juridice. Modelul de business al unei companii poate fi valabil astazi, dar, peste doi ani, lucrurile se pot schimba radical, iar ceea ce era un succes poate deveni o pierdere. In acest context, companiile evita concedierile colective si incearca sa ajunga la intelegeri amiabile cu angajatii afectati, in loc sa se implice in procese lungi si costisitoare.

O reglementare clara si predictibila a pietei muncii ar permite cresterea businessurilor, dezvoltarea economiei si sporirea locurilor de munca. Daca firmele ar sti de la inceput costul concedierii unui angajat, ar avea mai multa incredere sa angajeze, iar acest lucru ar duce la cresterea investitiilor si a salariilor. Din pacate, mentalitatea celor care reglementeaza piata muncii este inca bazata pe ideea unui loc de munca pe viata, mai apropiat de sectorul public decat de economia privata. Cu exceptia celor care aleg cariere in sectorul public, majoritatea angajatilor, in special tinerii, isi doresc o mai mare flexibilitate in ceea ce priveste locurile de munca.

Pentru multi dintre ei, cariera profesionala este doar o succesiune de experiente, in timp ce, pentru companii, procesul de recrutare si gestionare a personalului devine o povara birocratica. In aceste conditii, multe companii renunta la ideea de a face noi angajari, mai ales intr-un context economic si geopolitic tensionat. Pentru ca businessurile sa creasca, pentru ca salariile sa creasca si economia sa se dezvolte, in conditiile in care taxele si impozitele nu mai au loc de reducere, singura solutie este flexibilizarea pietei muncii.

O companie ar trebui sa poata intra si iesi de pe piata muncii, avand de la inceput claritatea costurilor pe care si le asuma cu fiecare angajat. Pentru ca Romania sa-si dubleze PIB-ul, este nevoie de o piata a muncii mai flexibila, care sa permita reluarea angajarilor, cresterea salariilor si dezvoltarea businessurilor.

Aceasta opinie a aparut prima data pe Business Magazin.