Opinii

Alegerea lui Donald Trump ca presedinte al SUA a generat o serie de provocari pentru economiile europene. Una dintre principalele ingrijorari este legata de politicile comerciale protectioniste pe care administratia Trump intentioneaza sa le implementeze. De exemplu, presedintele Trump a anuntat impunerea unor tarife semnificative asupra importurilor din Canada, Mexic si China, ceea ce a starnit temeri ca masuri similare ar putea fi aplicate si produselor europene. Uniunea Europeana a reactionat afirmand ca va raspunde cu fermitate in cazul in care aceste tarife vor afecta exporturile europene. Oficialii europeni subliniaza importanta relatiei comerciale transatlantice si avertizeaza ca astfel de masuri ar putea duce la cresterea incertitudinii economice si la perturbari in lanturile de aprovizionare. Acest lucru este valabil doar daca UE ramane unita si raspunde printr-o singura voce. O piata de 450 de milioane de oameni nu poate fi amenintata din exterior daca ramane unita. Daca..

In fata acestor provocari, liderii europeni discuta despre necesitatea unor reforme economice semnificative pentru a spori competitivitatea si a reduce dependenta de pietele externe. Adica, tot un fel de politica izolationista, insa la nivelul UE si nu doar national. Printre propunerile avansate se numara investitii masive in inovatie digitala, tranzitia verde si consolidarea industriei de aparare. Niciodata nu e prea tarziu si totusi...

Toate aceste bulversari economice sunt insa rezultatul direct al haosului politic mondial. Clivajul social a atins cote extrem de ingrijoratoare, iar emergenta unor lideri autoritari, pe fondul lipsei de incredere in "establishmentul" nereformat, este departe de a fi solutia, ci mai degraba cauza unor probleme si mai mari. Democratia este si ea tributara propriilor limitari, iar uneori, cand este condusa deficitar, poate naste monstri care o pot distruge. Desi astfel de fenomene sunt ciclice de-a lungul istoriei, viteza si amploarea lor in era inteligentei artificiale, combinate cu scaderea ingrijoratoare a inteligentei biologice, pot conduce la dezastre ce nu vor putea fi corectate in zeci de ani. Totusi, exista tot atata optimism in schimbarile majore prin care trecem cat si pesimism.

Pe acest fond, dupa una din cele mai faste perioade din istoria sa, calitatea clasei politice s-a degradat simtitor iar economia Romaniei incepe sa gafaie sub povara datoriilor si a deficitului iesit de sub control. Cu mult calm si inteligenta, am putea iesi din aceasta situatie, insa calmul si inteligenta nu mai raspund la apel. Incrancenarea politica este acerba, iar reactiile sunt extreme si lipsite de echilibru. Multi analisti constata - in sfarsit - ca educatia deficitara din ultimii 30 de ani si lipsa aproape totala a educatiei continue a adultilor reprezinta una dintre cauzele reactiilor exacerbate la care asistam. Este adevarat ca una dintre solutii este educatia, insa nu doar cea dobandita in scoala si in familie. Un vot responsabil vine de la oameni responsabili, iar aceasta responsabilitate se educa... tot prin vot. Nu o data la patru sau cinci ani, ci de fiecare data cand trebuie luate decizii importante.

Votantii elvetieni (printre care am sansa sa ma numar) sunt mult mai responsabili decat oricare altii deoarece au exercitiul referendumului, care reprezinta varful unei democratii aproape directe, in care poporul (cat se abuzeaza azi de acest termen!) stie ca votul sau conteaza si poate rasturna orice initiativa guvernamentala sau chiar legislativa (votul cetateanului primeaza asupra votului parlamentarului!). Nu ai nevoie de interventia unei curti constitutionale. Orice decizie care risca sa atinga constitutia este automat luata numai prin referendum. Referendumul este folosit atat in comunitatile mici pentru decizii locale cat si la nivel confederal.

Traind intr-o lume globala, ceea ce se intampla la noi este o consecinta a ceea ce se intampla in toata lumea. Problema este ca, daca in alte tari situatia s-a degradat de la nota noua la nota sase, in Romania, in plan politic, am pornit de la sase si am ajuns la doi. Cum poti sa iti bati joc in asemenea hal de votul popular printr-un asa-zis referendum care nici macar nu este obligatoriu? Cum poate cineva sa mai aiba incredere in votul sau, daca, dupa ce a fost chemat la urne, i se spune ca opinia exprimata este "consultativa", dar nu si obligatorie? Vezi referendumul din Capitala, si nu doar cel privind numarul de parlamentari. Atunci, cine se mai mira ca pot fi anulate si alegerile prezidentiale? (s-a intamplat nu numai in Romania). In democratiile occidentale, "ne intoarcem la popor o data la patru ani". In democratia elvetiana, nu este nevoie de aceasta "intoarcere la popor" pentru ca nu exista decizie majora in care poporul sa nu fie consultat direct, si nu prin intermediari.

Se spune ca organizarea unui referendum este complicata si foarte costisitoare. Fals. In epoca digitalizarii, daca s-ar dori cu adevarat, nu ar fi nici scump si nici complicat. Desigur, ar fi nevoie de o perioada de adaptare pana cand votul ar deveni intr-adevar responsabil, insa acest lucru se obtine prin exercitiu.

In plus, este foarte adevarat ca nici macar in viata de familie nu mai ajungem la concluzii comune si traim intr-o lume digitala, binara: zero sau unu. Probabil ca, pe masura ce incepem sa pierdem neuroni intr-un mod ingrijorator, pierdem si simtul auzului. Nu ne mai ascultam unii pe altii si incepem sa avem reale probleme psihologice. Culmea e ca in acest vacarm apar tot felul de solutii miracol si extrem de ipocrite si contradictorii. In plus, avem unii lideri de opinie carora le lipseste curajul unor intrebari rezonabile atat de-o parte cat si de cealalta. S-a inlocui cenzura comunista cu auto cenzura fricii de a nu-l supara pe sef. De exemplu, multi spun azi ca ceea ce face administrati Trump este modelul de urmat. Ok. Dl Tramp trimite un mesaj clar (amplificat si prin vocea iXata si amplificata de gesturi deplasate a lui Elon Musk): "vedeti-va fiecare de interesul national". Nimic mai adevarat. Hai deci sa analizam ce are trebui sa facem in urmatoarele situatii ca sa ne vedem de interesul national: marim cheltuielile de aparare la 5% pentru a construi in Europa, si in special in Romania, noi fabrici de armament si pentru a dezvolta acest sector lasat prea mult timp in urma? Sau, dimpotriva, majoram cheltuielile doar pentru a putea cumpara mai mult armament din SUA? Ce credeti ca isi doreste administratia americana?

"Alta intrebare": daca ajungem la concluzia ca o relatie economica intensa cu China, asa cum au ales si alte tari europene vecine, ar fi benefica pentru cresterea economiei Romaniei, cum s-ar alinia aceasta decizie cu politica externa a SUA si cu bunul sfat de a ne vedea de interesul national.

Si totusi, in acelasi timp, ma bucur de frana serioasa pusa de administratia Trump curentului woke si exagerarilor oricarui "Green Deal" aplicat si impus in mod dogmatic, precum si altor idei "progresiste" care s-au dovedit a fi orice altceva decat progresiste. Poate ca nu ar fi rau - daca tot vrem sa fim "trumpisti" - sa cream si noi un DOGE care sa reduca drastic excedentul de cheltuieli ale unui stat care, atunci cand nu isi respecta disciplina bugetara, se ingrasa rapid si risca sa se umfle ocupand spatiul propriilor contribuabili. Poate si noua ne-ar prinde bine un Elon Musk (asa "schimbator" cum e) si un Robert Kennedy care sa limiteze un pic "glucidele" din alimentatia statului pentru a-i reduce nivelul de "colesterol", care ne imbolnaveste pe toti.

Mai mult ca niciodata, este nevoie de crearea unei platforme puternice bazate pe un echilibru de gandire in care trebuie sa acceptam si ceea ce nu ne place, dar sa promovam inteligent nu doar ceea ce satisface un anumit grup, ci binele comun. Nimeni nu poate vorbi in numele "poporului" deoarece poporul nu este o masa amorfa, ci este format dintr-o multime eterogena cu interese diferite care trebuie sa-si gaseasca un numitor comun. Acest numitor comun trebuie insa construit cu atentie din interior. Nu ne putem "lua tara inapoi" imitand noua politica americana, deoarece Romania nu este America (cum nici UE nu este SUA). Pe termen lung, solutille nu vin numai dintr-o parte sau alta. Nu vin nici din globalismul, care uitase ca se baza pe faimoasa fraza a lui Patrick Geddes (1854-1932!!): " Think global, act local " (gandeste global, actioneaza local) si nici din izolationismul nationalist care nu s-a nascut odata cu administratia Trump, (G. Washington si mai inainte J. Monroe au fost precursori americani precum China dinastiei Ming si Japonia politicii sakoku au fost precursori istorici. Spectrul luminii albe este compus din multe culori diferite.

Ne trebuie un adevarat Manifest pentru Echilibru.

Ray Iunius este in prezent CEO al Winsedswiss Education Group (WEG) - www.wisned.swiss , grup elvetian activ in domeniul educatiei, si al consultantei, cu sucursale in Elvetia Romania Serbia, Cipru si Singapore.