Opinii

Era mai bine ca Romania sa faca consolidarea fiscala in 4 ani decat in 7 ani? Era mai bine daca Guvernul se angaja sa duca rapid deficitul sub 3% din PIB si sa blocheze modernizarea Romaniei? Era mai bine sa se sacrifice investitiile din buget si fonduri europene? Trebuiau fortate deficite bugetare mai mari in perioada de maximum a absorbtiei de fonduri europene pentru dezvoltare? Si alte intrebari. S-au dezvoltat tarile europene pe baza unor deficite bugetare / datorii ridicate in ultimii 65 de ani? Cresterea masiva a ratei de investitii (din buget si fonduri europene) a condus la deficite mari / datorii ridicate? Perioadele de convergenta ridicata au presupus perioade cu deficite ridicate ? A venit dezvoltarea la pachet cu deficite si datorii? Ce au facut Italia, Spania, Portugalia? Ce ar trebui sa faca Romania, Polonia, Ungaria?

O spun de la inceput. Sunt de acord ca deficitele bugetare mari nu pot persista pe perioade mari de timp. Ele se duc in datorie, creeaza efectul bulgarelui de zapada, un necesar de finantare nesustenabil, cercuri vicioase. Da, in Romania trebuie curatate excesele in cheltuirea banului public si trebuie crescute veniturile la buget. Investitiile trebuie si ele prioritizate. Programele de investitii la nivel local dar si schemele de ajutor de stat trebuie monitorizate continuu si ajustate pentru a aduce maximum de eficienta. Dar, cred ca dincolo de toate aceste lucruri urgente si necesare, trebuie maximizate investitiile cu efecte de multiplicare ridicate, cu orice pret. Guvernul trebuie sa stimuleze PIB/ PIB potential pentru a putea realiza o consolidare fiscala calitativa, acceptata social, o consolidare smart.

Altfel, toate tarile din UE au avut perioade cu deficite bugetare ridicate, mai ales in anii in care s-au suprapus cheltuielile bugetare ridicate cu nevoia de cofinanta proiectele de dezvoltare din fonduri europene. Nicio tara nu a ratat oportunitatea de se dezvolta pe baza de investitii.

Admiram cu totii infrastructura din Germania, Franta, Italia, Spania sau Austria. Visam cu totii la un sistem de sanatate eficient, la spitale dotate si un timp foarte scurt de acces la medicina de urgenta / ambulator de calitate. An de an am dori sa fim alaturi alaturi de sistemele de educatie nordice / occidentale in clasamentele privind evaluarea sistemului de educatie. Vrem inovatie, start-up uri, cercetare dezvoltare.

Totusi. Cum au ajuns cetatenii din aceste tari la un nivel de trai ok, la venituri si putere de cumparare mari? Pentru toate acestea iti trebuie bani, iti trebuie investitii, mult peste cele asigurate prin autofinantare. Investitiile mari vin si din imprumuturi, se genereaza deficite bugetare, deficitele se duc in datorie. Efectele de multiplicare ale investitiilor ar trebui sa ajute la rambursarea si scaderea datoriilor.

Ce lectii ne ofera analiza deficitelor bugetare, a datoriilor si a cresterii economice/ convergentei in cazul catorva tari din Vestul si Centrul / Estul Europei?

In primul rand, daca am merge inapoi cu regulile fiscale din Tratatul de la Maastricht (deficit bugetar mai mic de 3% din PIB si datorie guvernamentala mai mica de 60% din PIB) observam ca toate tarile UE analizate au incalcat semnificativ aceste reguli. Germania a avut deficite mai mari de 3% din PIB in 11 din ultimii 30 de ani si in 24 din ultimii 65 de ani. Spania a incalcat regula fiscala in 19 din ultimii 30 de ani si 41 din ultimii 65 de ani, Franta in 23 din ulimii 30 de ani si 28 din ultimii 65 de ani, Italia 18 din 30 si 40 din 65 de ani, Portugalia 22 din 30 si 48 din ultimii 65 de ani. Austria a fost mai disciplinata cu 9 din ultimii 30 de ani si 21 din ultimii 65 de ani. In Europa Centrala si de Est, rigoarea bugetara a fost analoga in Ungaria si Polonia cu 22 din ultimii 30 de ani si 49, respectiv 46 de ani in care s-au incalcat regulile fiscal-bugetare in ultimii 65 de ani. Surprinzator sau nu, Romania a incalcat regula fiscal-bugetara privind deficitul in 17 din ultimii 30 de ani si 36 din ultimii 65 de ani. Deci nu suntem corigentii clasei.

In al doilea rand sa analizam daca aceste tari s-au dezvoltat cu perioade de deficite bugetare mari, inclusiv prin cofinantarea unor proiecte de investitii majore din fonduri europene structurale si de coeziune. Iata exemplul Spaniei si Portugaliei, tari care au aderat la Uniunea Europeana in anul 1986, iar in 2025 se implinesc 40 de ani de la aderare. Luand in considerare si deficitul estimat in anul 2025, observam ca Spania a avut o medie anuala de deficit de 4,2% din PIB (in doar 3 ani din 40 a avut un mic excedent bugetar), iar Portugalia a avut o medie anuala de 4% din PIB (in doar 7 ani din 40 a avut excedent bugetar). Daca detaliem exemplul Spaniei, primii 25 de ani postaderare au adus o convergenta rapida, prin investitii din buget si fonduri europene. Rata de investitii a crescut de la 19% din PIB in 1985 la 30% din PIB in 2005-2010). Costul? In 14 ani din 25 postaderare Spania a avut deficite > 3% din PIB. Datoria 42% din PIB in 1986, 61% din PIB in 2010, in prezent 102% din PIB. Rezilienta mai mare in fata crizelor? Da. Deficite bugetare reduse in perioada crizelor si cinci ani dupa? Nu.

In al treilea rand, tarile din Europa Centrala si de Est se afla in perioada de convergenta economica ridicata. Inca nu au intrat in capcana venitului mediu. Romania are cea mai mare viteza de convergenta, beneficiind de intrari de fonduri europene de peste 100 miliarde euro plus fondurile din buget. Urmatorii 4-5 ani sunt cei cu maximum de intrari de fonduri europene. Modificarea paradigmei industriale in UE si implementarea Planului Draghi ar extinde perioada cu oportunitati de dezvoltare pentru Romania.

Concluzii. Consolidarea bugetara in Romania trebuie facuta inteligent. Maximum de absorbtie a fondurilor europene din toate programele pe fondul curateniei in cheltuielile bugetare si ale unei reforme fiscale echitabile, care sa scoata Romania din zona paradisului fiscal / campioni la evaziune si frauda. Dezvoltare bazata pe investitii si productivism - patriotism economic, productie, locuri de munca si investitii aici, in Romania. Reducerea decalajelor de dezvoltare intre judete pentru reducerea inegalitatilor. Programe dedicate investitiilor si productiei pentru dezvoltarea urbanului mic si a ruralului.

Alta solutie nu exista.

Cristian Socol este profesor la ASE, iar premeriul Marcel Ciolacu l-a mentionat ca fiind unul dintre consilierii lui economici.