Opinii

Intocmai ca in morala cu "undita si pestele"... legea nu indica o "casierie" de unde BNR sa primeasca "peste". Adica, finantare! Pentru ca finantarea este obligata sa si-o asigure prin propriile puteri, conform legii, ca marea majoritate a bancilor centrale din lumea larga.

Rostul legii este acela ca BNR sa-si castige singura, prin activitati de piata, fondurile financiare pe care sa le activeze in sustinerea politicii monetare, sa-si indeplineasca obiectivele si atributiile si, totodata, sa-si plateasca angajatii. In spiritul principiilor juridice si economice, legea consfinteste pana in cele mai mici detalii ce plati are de facut banca centrala si in ce limite poate sa le faca. Si ce contraservicii trebuie sa faca pentru a incasa banii cu care sa-si onoreze statutul.

Deseori, in dezbateri publice, am auzit intrebarea: "Unde scrie ca BNR nu este institutie finantata de la bugetul statului?". Raspuns: in legea bugetului! Lege in care sunt cuprinse toate institutiile finantate de stat din banii contribuabililor, fondurile repartizate si scopul pentru care le sunt repartizate. Or, din 1991 si pana azi, niciuna dintre legile bugetului de stat nu a prevazut vreun leu pentru BNR. Banca Nationala nu face parte din aceasta lista. Bugetul doar a incasat de la BNR: 80 la suta din profitul anual, impozitele si taxele pe salariile personalului, pe achizitiile pentru investitii si pe tot ce institutia cumpara pentru a-si desfasura activitatea.

Legea trateaza Banca Nationala, sub aspectul finantarii, ca pe oricare alta intreprindere din economia de piata. Mai mult, indica pietele in care poate actiona, cum poate actiona, ce reguli este obligata sa respecte. Pe piata monetara, bunaoara, legea stabileste inclusiv care sunt cei trei mari jucatori care se intalnesc in aceasta arena. Banca Nationala, care administreaza conturile Trezoreriei statului si ale bancilor, are si obligatia sa asigure lichiditatea adecvata sistemului financiar-bancar. Sau "ceasul" din turnul pietei valutare - legat de conjuncturi, de riscuri, de o serie lunga de indicatori economici si de un intreg complex de factori psihologici - de unde se da zilnic nu doar "ora exacta" a cursului leu/euro, ci si o multime de alte informatii semnificative despre starea de sanatate a intregii economii nationale. Inca din septembrie '90, publicatiile vremii consemnau si dezvoltau, in ample analize, schimbarile profunde aflate pe rol la Banca Nationala. Pentru ca erau multe si erau provocatoare. Noua proiectie de banca centrala, adecvata economiei de piata, prefigura o constructie institutionala moderna, sprijinita pe lege, pe echipe performante, pe infrastructura solida.

Legea a venit repede, in martie 1991, dupa ce - cu sprijinul expertilor de la FMI si din marile banci centrale europene - a fost pus la punct un proiect pentru o banca centrala cu fata la secolul XXI. Document pe care guvernul l-a adoptat, iar Parlamentul Romaniei l-a votat cu foarte putine modificari. Peste un timp, in 1998, o a doua lege a perfectionat modelul, iar legea din 2004 - un raspuns dat conditiei pentru admiterea Romaniei in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 - avea sa confere bancii noastre centrale un statut modern, in care ii erau precizate obiectivele si mandatul. Atat in litera, cat si in spiritul legii sunt stabilite cu precizie regulile procesului de finantare a bancii centrale.

Echipa deja incepuse sa prinda contur catre sfarsitul anului 1990, cand guvernatorul Isarescu invitase sa lucreze la BNR un mare numar de specialisti, pe care ii recomanda stiinta de carte dobandita in institutii de varf, in institute de cercetari stiintifice sau in comunitatea universitara. Nu aveau insa experienta pentru munca intr-o banca centrala. Acesta a fost debutul. De atunci si pana in prezent, neincetat, procesul de formare si de perfectionare s-a inscris pe un curs continuu. Astazi, un complex de date, de informatii si de dovezi, stranse in 33 de ani, imi permit sa scriu apasat ca in Banca Nationala a Romaniei lucreaza echipe ce au atins un grad de profesionalism redutabil. Multi dintre specialistii pe care se bazeaza BNR nu numai ca s-au perfectionat in mari banci centrale din lume, inclusiv la Fed, si conlucreaza cu BCE si cu mari banci centrale europene, dar sunt si ravniti de toate aceste institutii. Intreaga activitate a BNR dispune astfel de un feedback ultraspecializat.

Pretutindeni, in lume, in tarile in care s-au format companii competitive - care au aruncat in vartejul timpului generatii de specialisti indragostiti de profit si de excelenta in activitatea lor - doua criterii au fost evidentiate in prim-plan: plata muncii si conditiile la locul de munca. Sunt adevaruri care, intr-o lume in care vanatorii de creiere stau la panda, dau nenumarate dureri de cap administratorilor companiilor si directorilor de resurse umane.

Conducerea BNR, dupa schimbarea de sistem, nu a avut cativa ani motive sa se planga de migrene. La Banca Nationala viitorul suna bine. O strangere de mana, la Banca Reglementelor Internationale, in Elvetia, intre presedintele Fed Greenspan si guvernatorul Isarescu s-a soldat cu mai multe serii de specialisti din BNR care s-au perfectionat in Statele Unite ale Americii, la Rezervele Federale. Alte serii de specialisti au urmat cursuri de perfectionare in marile banci centrale din Europa. In plus, Banca Nationala insasi avea sa devina repede, in sustinerea rolului sau principal de autoritate monetara, centru de perfectionare a pregatirii profesionale... Au trecut insa repede anii iar "copiii", la care s-a referit guvernatorul in discursul din 11 iulie, au crescut, au devenit competitivi, iar unii chiar si-au mutat "biroul" in mari centre financiare ale lumii. Mai mult chiar, au urcat repede, s-au afirmat, iar la un moment dat guvernatorul avea sa constate cu amaraciune, intr-un discurs public, ca fostii nostri colegi ne testeaza vigilenta din piata financiara a Londrei.

Infrastructura a fost, de asemenea, o piatra de incercare. Cand, in toamna lui 1990, intr-o sedinta a noii conduceri, s-a decis ca sistemul bancar sa fie reorganizat pe doua niveluri - etajul intai sa-i revina BNR iar cel de-al doilea bancilor comerciale - "telefonul fara fir" prin care a fost imprastiata vestea a provocat confuzie. Decizia era clara ca buna ziua: Directia credite din BNR avea sa fie transformata in... banca comerciala! O banca puternica, incadrata din prima clipa cu personal specializat in politica de creditare, care sa formeze baza "etajului doi" al sistemului bancar! Ce a ajuns la Directia de creditare? Ca va fi mutata, cu mobilierul din birouri cu tot, la... etajul II al Palatului Vechi, puternic deteriorat. Drept urmare, guvernatorul s-a trezit cu o delegatie a Directiei de credite, care i-au spus ferm ca ei nu se muta "in dezastrul de la etajul II"! Desigur, confuzia a fost repede risipita, dar o alta mare dificultate devenise acuta: conditiile de la locurile de munca. Palatul Vechi, in care se inghesuise intregul personal din centrala BNR, avea zone mari in degradare fizica avansata.

In planul infrastructurii, la inceputul anilor 1990, avea sa iasa in evidenta si o alta mare dificultate, ce-si avea sursa in tesatura de confuzii ideologice si juridice privind proprietatea din acel timp de inceput al noii istorii. In vreme ce proprietatea statului era sacra, proprietatea privata nu dobandise inca un statut clar. Daca regimul comunist, in ceea ce priveste drepturile de proprietate ale Bancii Nationale, a avut un interes major sa le respecte, faptic nu a rezistat tentatiei de a se extinde in multe dintre edificiile monumentale construite sau cumparate de Banca Nationala. Palatul Nou, din Doamnei, a fost ocupat de Ministerul Finantelor intr-o noapte, aceeasi soarta avand-o numeroase alte proprietati, intre care Parcul cu Platani din Bucuresti. Palatul Vechi din Lipscani, in care functiona centrala BNR, era intr-adevar grav deteriorat, ca si alte numeroase sedii ale agentiilor si sucursalelor din tara. Acestea fiind imprejurarile, guvernul si-a manifestat deschis disponibilitatea, inca din 1991, sa sprijine Banca Nationala sa-si redobandeasca proprietatile si sa-si refaca infrastructura. Nu a fost deloc simplu.

Patru decenii de comunism, de la nationalizarile din 1948 pana in 1990, au scos din mintile autoritatilor statului pana si diferenta dintre dreptul de administrare si dreptul de proprietate. Cine sa-si fi dat seama, atunci, ca unele dintre edificiile BNR gospodarite de Oficiul Economic "Carpati" erau in administrarea acestei institutii din subordinea guvernului... si nu in proprietate? In 18 iunie 1991, sub imperiul confuziei produse, a aparut Hotararea de Guvern numarul 423, care dispunea ca imobilele din Lipscani 16 si 25, din Doamnei 2 si 8, din Caragea-Voda

13-15, din municipiul Bucuresti, "trec, in mod gratuit, din proprietatea Intreprinderii pentru administrarea cladirilor din subordinea Oficiului Economic Carpati in proprietatea Bancii Nationale a Romaniei". Fara sa fi fost intelese trei adevaruri de natura juridica: 1) ca intreprinderea in cauza era de...administrare si atat; 2) ca nimeni nu poate fi improprietarit printr-o hotarare de guvern; 3) ca BNR era de drept proprietarul acelor edificii si... nu avea de ce sa fie improprietarit.

Daca BNR ar fi recurs la situatia facila creata instantaneu, si ar fi invocat hotararea de guvern ca sa-si redobandeasca proprietatile, ar fi intrat in incurcaturi din care poate nici pana astazi nu ar fi iesit. In arhiva BNR se aflau, insa, in dezordine, in dosarele cu "acte vechi", care timp de patru decenii nu mai prezentasera interes pentru nimeni, documentele originale atestand drepturile istorice de proprietate ale bancii centrale. Cert este ca, din februarie 1882, cand a fost cumparat Hanul Serban-Voda in locul caruia a fost ridicat Palatul Vechi din Lipscani, pana in anul 1946 cand BNR a fost etatizata, au fost construite ori achizitionate peste 150 de proprietati imobiliare, care au primit destinatii impuse de specificul de atunci al activitatii bancare. Reorganizarea si modernizarea arhivelor, imediat dupa intrarea in vigoare a legii din martie 1991, formarea si aici a unei echipe performante au plecat de la cerinta urgenta a clarificarii drepturilor de proprietate si a definirii statutului intregului patrimoniu al BNR in raport cu specificul bancii centrale. Si cu legea!