Politic-Social

La aproximativ 1 kilometru de centrul comunei Carta, pe malul Oltului, se afla o constructie metalica de aproximativ 12 metri lungime si 6 metri latime. Ea este legata cu lanturi metalice de un cablu gros din otel, care traverseaza cursul apei, de la un mal, la celalalt, pe o distanta de aproximativ 50 de metri.

Este singura "corabie" aflata in functiune pe un rau din judetul Sibiu si este utilizata atat de satenii care traverseaza raul spre malul drept, unde au terenuri agricole si fanete, cat si de catre turistii veniti prin Programul Anii Drumetiei, pentru turele de observare a faunei si florei de pe bazinul Oltului.

"In anul 2000, dupa o perioada ploioasa, apele Oltului au crescut foarte mult, iar cablul de care era legata corabia s-a rupt. Structura plutei a fost grav afectata, astfel incat am inlocuit-o cu alta, care functiona in zona satului Colun", spune Daniel Canduletiu, primarul comunei Carta.

"Noua" pluta, construita in anul 1980 la Intreprinderea "Mecanica" Marsa, a avut nevoie de reparatii, iar comunitatea s-a mobilizat si a strans banii necesari materialelor, majoritatea fondurilor provenind de la cartenii stabiliti peste granite. Astfel, a fost cumparata tabla, iar primaria a achitat manopera.

Pana in anul 1974, cartenii au folosit o "corabie" din lemn, iar dupa acest an a fost realizata una mai trainica, din fier. "Era mai lata, putea transporta doua tractoare cu remorci, puse una langa cealalta. Aici, pe malul drept al Oltului, sasii aveau in special culturi de vita de vie, iar corabia ii scutea de un ocol de aproape 10 kilometri, pentru ca raul putea fi traversat doar prin comuna vecina, Arpasu de Jos. Acea corabie a functionat pana in anul 2000, iar ramasitele ei se afla acum la 100 de metri in aval fata de actuala corabie, pe malul drept", mai spune Daniel Canduletiu.

"Corabia" este propulsata doar de forta si priceperea celor care o utilizeaza: "Apuci zdravan acest cablu de otel, care a fost folosit candva la telecabina de la Balea, si tragi", spune primarul.

Puntea avanseaza usor pe suprafata linistita a apei, raul fiind aidoma unui lac adanc de 4,5 metri, intrucat segmentul din dreptul comunei este cuprins intre barajele de la Colun si Arpasu de Jos.

Pentru perioadele cand apele Oltului scadeau, cablul de otel putea fi coborat prin actionarea unor scripeti fixati la capete. Astfel, cei care utilizau pluta ajungeau la cablu.

Despre momentul in care satenii au inceput sa utilizeze acest mijloc de traversare a Oltului nu exista date certe, insa in muzeul Abatiei Cisterciene se afla un document scris in 1852, intitulat "Mireasa la Olt".

"Este un cantec trist, despre o mireasa care isi plange mirele inecat in apele raului. La un moment dat se vorbeste despre corabia de la Olt, care s-a scufundat, iar in apa a ajuns o femeie cu copilul sau. In ajutor, le-a sarit tanarul mire, plans acum de mireasa sa", spune Michael Reger, preotul evanghelic din Carta.

"Cum sa nu-mi plang flacaul drag,
Acolo jos stau toate bucuriile mele,
Acolo jos, in Oltul galben,
Acolo doarme mirele meu, palid si rece"

Aceste versuri, care surprind scufundarea corabiei si moartea tanarului salvator, au fost scrise de poetul sas Viktor Kastner, nascut la 1826, in Carta, unul dintre cei 6 copii ai pastorului evanghelic.

Desi a murit la doar 30 de ani, Kastner a publicat o serie de poezii scrise atat in dialectul sasesc, cat si in limba literara germana, unele dintre acestea ajungand sa fie preluate in cantece sasesti.

De asemenea, au existat carti postale si fotografii vechi in care "corabia" din lemn ajuta satenii sa-si transporte fanul si recoltele spre sat.

Cine ajunge sa viziteze abatia cisterciana de la Carta, acolo unde slujeste parintele Michael Reger, fost handbalist de performanta cu o frumoasa poveste de viata, si unde bate mandrul clopot cumparat dupa Primul Razboi Mondial din ambitia si truda femeilor evanghelice, nu ratati traversarea Oltului cu "corabia" de fier, alaturandu-va astfel celor care, cu folos, aleg sa fie dusi, la propriu, cu pluta.

La Carta, minunata asezare in care crestele Fagarasului se oglindesc in apele Oltului, este inca o dovada ca judetul Sibiu are oameni si locuri de poveste.