Opinii

Problematica relatiilor economice dintre Romania si Austria, un subiect extrem de actual, nu este insa si nou. Mihai Eminescu scria inca din 1878 in ziarul "Timpul", in articolul "Concesiuni economice", despre relatiile economice dintre Romania si Austria "Traieste tu, dar lasa si pe altul sa traiasca". Vedeti mai jos articolul scris de Eminescu.

"O telegrama a agentiei Havas ne vesteste sosirea d- lui Bratianu in Viena, solicitarea sa pentru sprijinul Austriei in afacerile noastre si raspunsul Austriei, care se zice ca ar fi egal cu incuviintarea acelui sprijin, daca i se vor face concesiuni economice. Nu putem sti nici de ce natura pot fi acele concesiuni, nici intru cit prim- ministrul nostru este in stare de a pricepe insemnatatea lor.

Cu toate acestea, tarimul economiei politice fiind circumscris si putindu - se imparti in cele doua ramuri mari ale productiei brute si a celei industriale, e usor de presupus ca Austria va fi cerind avantage noua pentru inlesnirea desfacerei industriei sale in Romania, avantaje pe care in mare parte le poseda si astazi si le- a avut de mult.

Fara a prejudeca lucrurile, vom premite numai urmatoarea intrebare : Are Austria interes politic ca noi sa existam ?

In decursul lungei si mult incercatei noastre vieti istorice am putut observa un lucru. De cite ori i se propunea Poloniei sa anexeze Moldova, de atitea ori Polonia raspundea ca desfiintarea statului moldovenesc ar fi un pericol, pentru ca aceasta perdea intre Turcia si Polonia era cel dintii zid de aparare, cea dintii stavila de inlaturat in inaintarea armelor osmane.

Pe atunci Turcia era cea dentii putere militara in Europa, neintrecuta decit de Spania, care, sub Casa de Austria, ajunsese la culmea marirei sale. Polonia avea un interes ca Moldova sa existe, precum Ungaria avea unul pentru ca Valahia sa existe. Regii Ungariei si ai Poloniei aveau pentru Domnii acestor tari o deosebita bunavointa. Citam numai citeva cazuri. Vladislav Iagello si sotia sa Hedviga il daruiesc pe Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Batrin, cu foarte intinse posesiuni in Ungaria si in Ardeal, Petru Musat capata de la poloni Pocutia pe o cale cu totul prieteneasca, Movilestii sint principi egali in Polonia cu cei mai mari magnati ai acestei tari, lui Miron de pe Birnova (Barnoschi Vvod) i se dau, pentru ca pierduse Moldova, citeva mici principate in Polonia, pe cari el domneste in acelas mod semisuveran ca si ceilalti principi, c- un cuvint marele regat slav cauta sa intareasca pe cit putea, prin simpatii, prin daruri, prin ajutoare contra turcilor si tatarilor perdeaua Moldovei si a Tarii Romanesti contra puterii osmane.

Cei ce vor sa se incredinteze despre aceasta pot cerceta Tratatul de la Karlovitz, si anume stipulatiunile privitoare la Polonia si la Moldova. Polonia isi deschisese totodata o cale batuta si sigura pentru comerciul sau cu infloritele orase italiane prin intermediul coloniilor genoveze din Cetatea Alba, Chilia si Tighina. Aceasta cale comerciala se ramifica linga Prut in doua drumuri, al Dunarii si al Marii Negre, respective a gurilor Nistrului.

Dar pe acea vreme industria omeneasca era marginita la lucru cu mina, produsa cu unelte care prefaceau in obiect de consumatiune tot numai putere omeneasca. Caci razboiul pinzarului si al postavarului, ciocanul si dalta, gelaul si strugul sint pirghii si suprafete inclinate care prefac la un capat al lor in munca industriala puterea omeneasca aplicata la cellalt capat.

Afara de aceea, lipsind drumurile de fier, transportul scumpea marfa manufacturata in mod considerabil si o facea accesibila numai claselor bogate, incit alaturi cu industria subtire, care era pusa in schimb de o negustorime internationala, alaturi cu lucrarea capetelor culte a industrialilor strainatatii, aceleasi instrumente, acelasi razboi, ciocan, dalta, gelau produceau la noi cu folos o industrie groasa pentru trebuintele claselor de jos ale tarii, productie care se dovedeste prin organizarea medievala a breslelor din orase.

Romanii aveau o clasa de mijloc nu atit de puternica ca cele din strainatate, dar in orice caz populatia oraselor avea o piata in care sa- si vinza munca, avea pinea de toate zilele cu indestulare. Daca domnea un deplin liber schimb intre tarile noastre si celelalte, el scadea poate ceva din bunastarea clasei noastre de mijloc, dar esistenta ei modesta, traiul cu indestulare siti era asigurat, incit zeci de mii de brate erau puse in miscare printr- o munca folositoare, care- i ferea in mod egal si de molesirea produsa prin prea mari bogatii si de istovirea si imoralitatea produsa prin saracie si lipsa. Animalul facator de unelte, precum defineste Aristotel pe om, era un animal linistit si neturburat de grija pentru a doua zi.

In veacul nostru insa lucrurile iau o forma foarte amenintatoare pentru cel economiceste slab, pentru cel necult, cind concurenta e pe deplin libera. Nu aducem exemplul nostru, dar pinzarii din Silezia, ba chiar baiasii din Boemia, care au gaurit pamintul mult mai adinc decit toti baiasii altor munti, fara ca munca lor sa poata concura, cu toata greutatea ei, cu munca lesnicioasa a altora, sint o dovada demna de plins pentru tristele imprejurari ce se nasc cind i se ia unei populatii piata pe care sa- si desfaca munca prin absoluta libertate de schimb intre productele omenesti.

Atirnarea economica de altadata se schimba din nefericire in veacul nostru in esterminarea economica a aceluia caruia locul unde munceste sau nivelul sau de cultura nu- i dau aceleasi avantage ca vecinului sau mai fericit. Capatul pirghiei, care odata era ridicat si plecat de puterea omeneasca, e astazi pus in miscare de o putere elementara, care nu osteneste niciodata, care se hraneste cu jaratic, asemenea cailor nazdravani din poveste, care produce in minute ceea ce omul singur ar produce in ceasuri sau in zile, puterea oarba a aburului intemnitata in cilindrul masinei cu vapor ridica pirghia la un capat, iar acea ridicatura se preface la cellalt capat in rotatiune, in izbiri cu ciocanul, in imprimari in metal, in zbor de suveica, c- un cuvint puterea individuala nu mai e nimic fata cu aceasta neadormita putere care n- are nevoie pentru hrana ei decit de carbuni si de apa.

Unde apare productul fabricei de postav sau de pinza, razboiul postavarului si al pinzarului inceteaza. Ba Maiestatea Sa aburul si- a creat un anume popor in toate tarile, o a patra clasa care, datorindu - si nasterea unei puteri oarbe si elementare, ameninta c- o elementara orbire vechile cladiri ale civilizatiei omenesti.

N- avem nevoie a o mai spune ca Romania e asemenea in mare parte jerfa acestei intunecoase maiestati. Breslasii, crestini si evrei, si- a zvirlit uneltele la apropiarea lui, cu deosebirea ca crestinii fac politica, se sfisie si se maninca intre ei si ridica in cer pe d. C. A. Rosetti, pe cind evreii, mai practici si mai oameni de pace, stiu a se despagubi de stingerea breslelor prin precupetirea intinsa a obiectelor de consumatiune, scumpind in mod artificial traiul zilnic.

Cumca acest soi de viata economica nu poate duce decit la discompunerea deplina a societatii romane nu mai poate fi indoiala. Mai poate insa o asemenea societate sa formeze renumita perdea polona intre Austria si ... gratiosul nostru aliat ?

Nu pomenim decit un lucru. Istovirea noastra economica ne- a oprit de- a avea o armata mai mare ; aceasta istovire a facut ca, cu toata vitejia si cu tot patriotismul celei ce o avem, ea sa imble goala si flaminda in aceasta campanie de iarna in care rabdarea soldatului roman a fost poate mai de admirat decit curajul sau.

Noi credem ca imparatia invecinata, care- ntelege atit de bine toate acestea, ar trebui sa chibzuiasca cu noi in aceasta privire un modus vivendi care pe de o parte sa ne faca cu putinta - nu zic sa ne inlesneasca - de a ne crea o piata pentru munca populatiilor noastre din tirguri.

Leben und lehen lassen este un bun proverb german care se tilcuieste ; "Traieste tu, dar lasa si pe altul sa traiasca". O deplina subjugare economica in conditiile de astazi ale muncii e egala cu saracirea, demoralizarea si moartea. Tocmai pentru ca stim pretui intelepciunea politica a oamenilor de stat din imparatia invecinata, de aceea nici credem ca acele concesiuni cerute sa fie de natura a compromite viitorul nostru economic."

Articolul a aparut in Timpul (III)1878, 25 Martie pag. II Reproducere din "Mihai Eminescu. Intre Scylla si Charybda. Opera Politica", Editura Litera International. 1997