Opinii

Sa ne imaginam un tanar dintr-un oras oarecare din Romania care lanseaza un mic magazin online cu tricouri personalizate.

Nu deseneaza el tricourile, nu scrie descrierile, nu face reclame. Toate sunt generate de AI: designurile vin dintr-un model vizual (Midjourney, DALL-E), textele sunt scrise de un chatbot (ChatGPT), customer service este realizat tot cu ajutorul AI, iar reclamele sunt create cu un generator video automatizat. El doar da "click" si incaseaza.

Sigur, din perspectiva impozitului pe profit sau pe cifra de afaceri, nu conteaza cine munceste, important e ca firma incaseaza. Impozitam firma, nu robotul. Si e corect - partial. Dar ce nu mai impozitam?

Nu mai impozitam munca umana. Daca acest tanar angaja un designer, un copywriter, un specialist in marketing si pe cineva pentru customer service, fiecare dintre acestia ar fi generat contributii sociale - la pensii, sanatate, somaj. In functie de raportul contractual, ar fi platit chiar impozit pe profit/cifra de afaceri. Firma, la randul ei, ar fi suportat costuri cu fiecare angajat. Bani care alimentau bugetul public.

In situatia descrisa, pentru aceeasi valoare creata, statul incaseaza doar un eventual impozit pe profit si pe dividende. Un singur flux fiscal in loc de cinci sau mai multe.

Intr-un sistem fiscal construit pe ideea ca valoarea vine din munca, iar munca vine de la oameni, ce facem cand valoarea vine de la un algoritm?

Ce (nu) mai vedem in spatele unui serviciu livrat de AI

Tanarul din exemplu de mai sus nu e o exceptie. E din ce in ce mai des intalnit profilul antreprenorului care creeaza valoare fara echipa, fara angajati, fara freelanceri. Doar cu un set de abonamente la platforme AI si ceva viziune de business.

Ce vedem la suprafata e o firma mica, agila. Ce nu mai vedem este un lant intreg de munca umana care, in trecut, era fiscalizat pas cu pas: contributii, TVA pe servicii prestate, PFA-uri active, chiar si taxele indirecte rezultate din consum.

Ceea ce reuseste AI-ul nu este doar sa inlocuiasca omul intr-o activitate - ci sa ascunda munca din evidentele fiscale. Valoarea economica se produce si se monetizeaza, dar nu mai trece prin aceleasi canale fiscale traditionale.

Sistemul nostru fiscal e construit pe o ecuatie simpla: cine munceste, plateste. Mai exact: omul munceste, omul plateste. Daca e salariat - are contributii. Daca e PFA - are contributii. Daca are firma - are impozit si dividende.

Dar ce se intampla cand munca nu mai are un autor uman identificabil , ci doar un operator care da un prompt?

Putem spune, desigur, ca AI-ul este doar o unealta - cum e un Excel sau o imprimanta. Dar diferenta e de magnitudine: AI-ul nu doar ajuta , ci creeaza . Nu doar optimizeaza, ci substituie . Intr-un contract de munca, esenta e prestarea personala a muncii. Dar cand "muncitorul" e o retea neuronala antrenata pe miliarde de parametri, apare intrebarea: cine, in sens fiscal, produce valoarea?

Ce facem cu munca care nu mai e "munca"?

Daca valoarea economica poate fi generata fara interventie umana, avem doua optiuni: ori ignoram fenomenul si il tratam ca un simplu "tool", ori recunoastem ca asistam la o mutatie profunda a conceptului de munca. Fiscal, social si juridic.

Sistemele actuale de taxare sunt construite pe o axioma simpla: munca e o activitate umana, care genereaza venit si responsabilitati. Dar cand munca e inlocuita de AI, iar omul ramane doar un operator marginal, intrebarea nu e daca se creeaza valoare - ci daca acea valoare mai este taxabila in acelasi mod .

Daca o activitate economica produce venit, dar nu implica munca in sensul clasic al termenului, dispare o componenta esentiala a actualului sistem fiscal: impozitarea muncii si, mai ales, contributiile sociale aferente acesteia . Or, aceste contributii nu au doar rol bugetar, ci si functie de solidaritate sociala - finantarea sistemelor publice de pensii, sanatate si protectie sociala.

De aici rezulta o asimetrie fiscala : firmele care adopta intens solutii de automatizare beneficiaza de costuri mai mici nu doar datorita eficientei tehnologice, ci si pentru ca in ecuatia lor economica lipsesc contributiile sociale aferente muncii umane.

Aceasta transformare, desi fireasca din perspectiva businessului, pune presiune pe un sistem public deja fragil - in special pe cel de pensii, unde raportul dintre contribuabilii activi si beneficiari este in scadere constanta. Daca automatizarea se extinde fara o regandire a bazei fiscale, riscam sa grabim o criza latenta: aceea in care tot mai putini contribuie, iar tot mai multi asteapta sa primeasca.

A nu se intelege ca sustin ideea aplicarii unei "taxe pe roboti" in sens strict. Din contra, exista alte variante, mult mai utile, de luat in calcul, dar discutia despre ele ramane deschisa, poate pentru alta data.

Acest text nu este despre taxe. Este despre un sistem legislativ - si mai ales fiscal - care a ramas in urma fata de realitatea economica.

Spun doar ca devine clar ca se impune o reconfigurare a modului in care definim contributia la sistemul public intr-o economie in care munca nu mai e, in mod necesar, umana .

Romania - intre tacere si oportunitate

In prezent, in legislatia romaneasca nu exista nicio reglementare privind "munca" efectuata de sisteme AI sau vreun regim fiscal special aplicabil valorii produse automatizat. Codul Fiscal opereaza pe paradigma clasica: entitati + venit + contributii = obligatii.

Nici macar Regulamentul AI, care se aplica, partial, si in Romania din luna februarie, nu abordeaza fiscalitatea sau contributiile sociale in mod explicit. Nu exista concepte precum "taxa pe AI", "contributii sociale" sau "valoare generata de AI". Singura mentiune referitoare la munca se regaseste in preambul unde se face trimitere generala la ocuparea fortei de munca , in sensul ca Regulamentul stimuleaza "inovatia si ocuparea fortei de munca si asigura Uniunii o pozitie de lider in adoptarea unei IA de incredere."

Dar poate ca Romania ar putea fi chiar un laborator pentru o prima tentativa de reglementare. Nu e nevoie de o lege perfecta, ci de un prim pas: o intrebare pusa in mod oficial, o dezbatere serioasa, poate chiar un pilot legislativ.

In loc de concluzii

AI-ul nu cere salariu, nu are concedii, nu plateste impozit pe venit si nu contribuie la sanatate. Dar creeaza valoare - multa, din ce in ce mai multa. In tacere, fara greva, fara sindicat, fara pauza de cafea.

Si pe masura ce aceste sisteme devin tot mai capabile, tot mai ieftine si tot mai usor de folosit, nu pot sa nu ma intreb: daca algoritmii vor munci in locul nostru, dar nu vor plati taxe, atunci cine va mai sustine sistemul de pensii? cine va mai alimenta bugetul de sanatate? si, mai ales: ce va mai insemna "munca" in sens fiscal?

Poate ca inca nu avem un raspuns clar. Eu, cel putin, nu am unul. Dar e tot mai clar ca nu ne mai putem permite sa ignoram intrebarea. Nu cand tot mai multa munca nu mai are chip. Si cu siguranta nu intr-o economie care se schimba mai repede decat legea.